EXTINDEREA FENOMENELOR DE SEXUALITATE

Fenomenele de sexualitate se intilnesc la majoritatea speciilor de vietuitoare, plante sau animale. Nu cunoastem, prin observatii directe, procese sexuale la o serie de organisme unicelulare (bacterii, cianoficee, unele alge verzi, ciuperci, flagelate sau amibe), ca si la inframicrobi (virusuri). Aceasta constatare ridica problema sexualitatii ca „achizitie filogenetica" veche sau ca fenomen de baza al materiei vii, la unele specii ea disparind printr-o involutie secundara (Hartmann). O alta categorie de tirtimor-termitele, albinele, furnicile, unde, neutri, care difera morfologic de otita regula, desi uneori ar fi a a doua categorii de gameti. nilul este fecundat de un singur (de exemplu, la ouale telolecite itozoizi se unesc cu un singur mia) are loc de obicei numai i justificata ideea de a cauta cariogamie. Aceasta idee este le autogamie (care se intilnesc remanierea celulara, analoga icelulara a doi pronuclei, care tituie existenta fenomenelor de ), unde nu are loc o contopire urare, cu schimb reciproc de

cunoastem cazuri particulare, la animale si plante mai mult sau mai putin evoluate, unde sexualitatea prezinta grade variate de involutie, pina la disparitie. In aceste cazuri, reproducerea se poate face secundar prin partenogeneza (ovule nefecundate), cu disparitia sexului masculin, sau agatn, prin inmugurire, sciziparitate etc, ceea ce, la metazoare, duce la disparitia mai mult sau mai putin completa a gonadelor. Pe de alta parte, unele observatii genetice (schimburi de factori care au loc la fiintele sexualizate, in cursul gametogenezei sau fecundarii) au facut pe multi autori sa admita existenta fenomenelor de sexualitate la bacterii (Lohnis, 1921, Mellon, 1925).