Fenomene de sexualitate

Fenomenele de sexualitate se intilnesc la majoritatea speciilor de vietuitoare, plante sau animale. Nu cunoastem, prin observatii directe, procese sexuale la o serie de organisme unicelulare (bacterii, cianoficee, unele alge verzi, ciuperci, flagelate sau amibe), ca si la inframicrobi (virusuri). Aceasta constatare ridica problema sexualitatii ca „achizitie filogenetica” veche sau ca fenomen de baza al materiei vii, la unele   specii   ea   disparind   printr-o   involutie   secundara    (Hartmann).

 

O alta categorie de t7Cfiimor-fism sexual se intilneste la insectele sociale, ca termitele, albinele, furnicile, unde, alaturi de masculi si de femele, exista indivizi neutri, care difera morfologic de indivizii sexuati („soldatii” si „lucratorii” termitelor).

Contopirea a doi gameti poate ii socotita regula, desi uneori ar fi mai potrivit sa se vorbeasca de contopirea a doua categorii de gameti. Alaturi de cazurile de monospermie, cind ovulul este fecundat de un singur spermatozoid, exista cazuri de polispermie (de exemplu, la ouale telolecite ale sauropsidelor), unde mai multi spermatozoizi se unesc cu un singur ovul. Totusi, contopirea nucleara (cariogamia) are loc de obicei numai intre nucleii a doi gameti. Ar parea deci justificata ideea de a cauta elementul fundamental al sexualitatii in cariogamie. Aceasta idee este argumentata si de existenta fenomenelor de autogamie (care se intilnesc la unele protozoare flagelate), in care remanierea celulara, analoga fecundarii, se rezuma la constituirea intracelulara a doi pronuclei, care apoi se contopesc.

O alta dovada o constituie existenta fenomenelor de imperechere de la ciliate (Paramecium s.a.), unde nu are loc o contopire propriu-zisa a celulelor, ci numai o alaturare, cu schimb reciproc de pronuclei.

Evolutia sexuala a gametilor

In cursul evolutiei, la unicelulare, la metazoare, ca si la metafite, au aparut diferentieri morfologice si fiziologice care sa asigure intilnirea gametilor ; exista de asemenea diferentieri ale gârnetilor, in functie de rolul lor biologic, de conditiile de mediu, de tipul de organizare a speciei respective sau de semnificatia pe care o imbraca consecintele fecundarii pentru specie si individ.

Rezulta din cele expuse ca sexualitatea e tot atit de variat intrupata in lumea vie, pe cit de variat intrupata e si viata. In evolutia si diversificarea sexualitatii au avut o importanta deosebita fapte ca : dobindirea structurii pluricelulare, perfectionarea integrarii organismului, viata sedentara sau mobila, individuatia, parazitismul.

Sexualizarea la vegetale

Contopirea a doi gameti poate fi socotita regula, desi uneori ar mai potrivit sa se vorbeasca de contopirea a doua categorii de game Alaturi de cazurile de monospermie, cind ovulul este fecundat de un sing spermatozoid, exista cazuri de polispermie (de exemplu, la ouale teloleci ale sauropsidelor), unde mai multi spermatozoizi se unesc cu un sing ovul. Totusi, contopirea nucleara (cariogamia) are loc de obicei num intre nucleii a doi gameti.

Ar parea deci justificata ideea de a cau elementul fundamental al sexualitatii in cariogamie. Aceasta idee es argumentata si de existenta fenomenelor de autogamie (care se intilnesc la unele  protozoare flagelate),  in care remanierea  celulara,  analog fecundarii, se rezuma la constituirea intracelulara a doi pronuclei, ca: apoi se contopesc. O alta dovada o constituie existenta fenomenelor c imperechere de la ciliate (Paramecium s.a.), unde nu are loc o contopirea propriu-zisa a celulelor, ci numai o alaturare, cu schimb reciproc de pronuclei.

Sexualizarea indivizilor

Sexualizarea indivizilor poate sa se manifeste prin diferente morfologice generale (dimorfism sexual), dar uneori sexele nu au alte caractere distinctive in afara gonadelor si tractului genital (izomorfism sexual).

Elemente de sexualitate

Sexualitatea omului sau a animalelor care traiesc in preajma lui ofera, in prima analiza, o separare a speciei in doua „categorii” sau „tipuri” biologice, diferite ca morfologie exterioara, structura interna si fiziologie, a caror conlucrare este indispensabila pentru nasterea unui nou individ. Etimologia cuvintului porneste de la aceasta constatare {sedus inseamna despartit); ea reflecta insa o situatie particulara anumitor specii — e drept, foarte numeroase — dar nu dezvaluie elementul fundamental, de mare generalitate, care sa permita definirea fenomenelor de sexualitate.