Prima pagină > Sexualitatea si viata > ORGANISMUL SI SEXUALITATEA

ORGANISMUL SI SEXUALITATEA

Locul pe care-1 ocupa fenomenele de sexualitate in cadrul manifestarilor organismelor vii variaza dupa specia considerata. Au putut fi facute totusi unele observatii cu caracter general, analizind relatia acestor fenomene cu regnul (vegetal sau animal), cu treapta filogenetica si cu tipul de organizare.

La numeroase fiinte unicelulare, ca si la alte fiinte primitive, fenomenele de sexualitate apar sporadic sau accidental, afectind o minoritate de indivizi sau de elemente din lantul generatiilor. Reproducerea decurge in conditii obisnuite dupa modul agam (simpla diviziune) si sexualitatea este indusa de conditii neobisnuite, care aiecteaza nutritia si metabolismul. Aceste conditii pot fi uneori nocive (ca la infuzori), alteori, dimpotriva, favorabile (bogatia in zahar, la Aspergillus). Detinem un numar impre-

18 sionant de date (sistematizate de Joyet-Lavergne, 1930), care arata c; aparitia si suprimarea fenomenelor de sexualitate pot ii legate de variati ale parametrilor iizici, chimici si biologici din mediu.

La speciile la care sexualitatea nu e obligatorie, ea apare deseori ii legatura cu probleme exceptionale puse perpetuarii sau raspindirii lor imbatrinirea liniei, apropierea iernii (pentru speciile acvatice), schimbare, gazdei parazitate (ca in cazul plasmodiului malariei), colonizarea 1 distanta (la speciile sedentare). Factorii de mediu extern (si intern) car provoaca aparitia fenomenelor de sexualitate „semnalizeaza" anticipa apropierea conditiilor care cer sau ofera adaptari. Asadar, pe o prim; treapta a dezvoltarii gasim o sexualitate sporadica sau accidentala, carei, ii urmeaza o sexualitate aiectind ritmic, dar nu periodic, un singur elemenl in cursul unui ciclu de generatii.

Filogenia vegetalelor ne prezinta dobindirea si evolutia unei alternante regulat de doua generatii de forme, periodicizata de catre succesiunea anotimpurilor (de fap’ la aceste plante pluricelulare se produc de asemenea numeroase generatii de celule i: cursul aceleiasi faze).

De la muschi la angiosperme, ciclul reproductiv al plantei se caracterizeaza pri: alternanta „sporofitului" (care produce germeni unicelulari, asexuati, „sporii") si „gametofitului", rezultat din germinarea unui spor si pe care se formeaza gameti uni celulari (oosfere si anterozoizi), comparabili cu gârnetii animalelor. Oul fecundai dezvoltindu-se, da nastere sporofitului. La muscinee, gametofitul este faza’ vegetativ principala a ciclului si constituie planta propriu-zisa; sporofitul nu are existenta auto noma, fiind reprezentat prin sporogonul care se dezvolta pe gametofit. La criptogamel vasculare, dimpotriva, sporofitul este faza principala a ciclului, constituind plant frunzoasa; din spori germineaza un protal, pe care se formeaza gârnetii. La majo ritatea ferigilor actuale, protalul este ambisexuat; la altele exista protale mascule s femele, care au tendinta sa se reduca la citeva celule si sa vegeteze pe sporofit. Aceast reducere continua la fanerogame, la care protalul mascul se rezuma la grauntele d polen (producind doi anterozoizi), iar protalul femei se incorporeaza sporofitului (con stituind, la gimnosperme, „endospermul", in care se diferentiaza mai multe archegoane iar la angiosperme reducindu-se la sacul embrionar cu opt nuclei, dintre care unul est’ al oosferei).

La majoritatea plantelor evoluate, deci, marea masa a organismului nu este pola rizata sexual. Amprenta sexualitatii o dau dispozitive anatomice tranzitorii, diferen tiate pentru a facilita apropierea gârnetilor, si anume florile. Apropierea gârnetilor » realizeaza activ numai pina la gimnosperme. Anterozoizii isi conserva morfologia tipici la muschi, ferigi, cicadee si Ginkgo; mai departe ei isi pierd aparatul de miscare adaptindu-se la viata aeriana, care le asigura prin vint si insecte un transport pasi’ pina la pistil.

Se poate remarca faptul ca dezvoltarea florilor este in mare masura secundari interventei animalelor, ca vectori ai gârnetilor vegetali. Desi impregnarea sexuala i plantei superioare e minima, intreaga activitate vegetativa a sporofitului se orienteazi spre asigurarea fructificatiei (Hildebrandt). Klebs a aratat ca raportul dintre crestere! vegetativa si fructificare poate fi reglat prin calitatea ingrasamintelor.

Filogenia animalelor ne prezinta paralel perfectionarea continua a dis pozitivelor care sa usureze intilnirea gârnetilor izospeciiici. Animalele sin fiinte care in general se deplaseaza in spatiu; aceasta implica — la ani malele cu sexe separate — transformarea tropismelor speciiice pentrt indivizii de sex opus in instincte, cu triplul lor aspect, cognitiv (recunoas tere, „selectie sexuala"), afectiv (emotie erotica) si dinamic (tendint< sexuale, stereotip dinamic, incluzind reflexe motoare si secretoare, rezo nanta particulara intre parteneri). O astfel de dezvoltare necesita „sexua lizarea" centrilor nervosi si deci aduce cu sine intrepatrunderea activitati sexuale cu toate celelalte elemente de comportare.

Animalele sint fiinte care in general se deplaseaza in spatiu; aceasta implica — la animalele cu sexe separate — transformarea tropismelor specifice pentru indivizii de sex opus in instincte, cu triplul lor aspect, cognitiv (recunoastere, „selectie sexuala"), afectiv (emotie erotica) si dinamic (tendinte sexuale, stereotip dinamic, incluzind reflexe motoare si secretoare, rezonanta particulara intre parteneri). O astfel de dezvoltare necesita „sexua-lizarea" centrilor nervosi si deci aduce cu sine intrepatrunderea activitatii sexuale cu toate celelalte elemente de comportare. Ea presupune existenta

unui dimorfism sexual exterior, de unde o sexualizare pregnanta a acesteia.

Pe de alta parte se dezvolta fecundatia interna, ca o adaptare care faciliteaza copularea gârnetilor si evita risipa lor; aceasta adaptare, in parte legata de viata terestra, a impus o modificare, uneori adinca, a tipului de organizare morfologica si functionala.

Complicarea dispozitivelor si functiilor legate de sexualitate aduce cu sine cresterea sanselor de deteriorare si de pervertire a lor, ceea ce are importanta, nu numai pentru patologia individuala, dar si pentru patologia speciei, jucind un rol in regresiunea si stingerea speciilor animale (Decugis).

La majoritatea organismelor cu sexe separate, determinarea sexului se face prin fecundare (singamic) ; exista o „semnatura cromozomiala" caracteristica, prezenta in orice nucleu celular, si deci o polarizare virtuala globala. La specii evoluate, cum sint vertebratele, sexualizarea organismului este realizata si prin factori extracelulari, de mediu intern, ca hormonii sexuali (androgeni si estrogeni). Cu toate ca la animale amprenta sexualitatii este mai evidenta decit la plante, activitatea organismului are mai multe directii de orientare si in general este angajata in functia de reproducere numai pentru perioade limitate de timp. in conditii particulare, ca in sedentarism, parazitism sau supraabundenta de hrana, organismul ajunge totusi sa iie o simpla anexa a aparatului sau reproducator.

Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: