Prima pagină > Sexualitatea si viata > SEXUALITATEA SI VARIABILITATEA ORGANISMELOR

SEXUALITATEA SI VARIABILITATEA ORGANISMELOR

Alaturind substanta vie din izvoare diferite (amfimixie), procesul de fecundare produce organisme „hibride", cu caractere noi, amestecate sau intermediare. in acest efect s-a vazut principala insemnatate a fenomenelor de sexualitate in lumea vie.

Analiza efectelor eredobiologice si a aspectelor cromozomiale ale procesului de fecundare a permis, pe de alta parte, progresul cunostintelor noastre referitoare la substratul citologic al caracterelor ereditare. Faptul ca in spermatozoid sau in grauntele polinic, contingentul citoplasmatic al substantei vii este redus la minimum, a dus la teoriile care au atribuit nucleului un rol important in „depozitarea" acestor caractere. Fenomenele de reducere cromozomiala, pe care le vom detalia in capitolul urmator, au dus la localizarea, in aceste formatiuni, a unor mecanisme esentiale pentru transmiterea ereditara a caracterelor. Astazi stim insa ca accentul trebuie pus pe substratul chimic al nucleului, si nu pe formatiunile morfologice, efemere, care sint cromozomii. Biologul sovietic Dubinin scria recent (1957) : „structurile ereditare care asigura legatura intre generatii sint corelate de cromozomi. S-a putut de asemenea stabili ca un rol principal in substratul material al cromozomilor il joaca acidul dezoxiribonucleic, a carui analiza — la nivelul molecular — a elucidat natura structurilor ereditare. Aceasta descoperire confirma conceptiile materialiste, permitind materializarea uneia din principalele insusiri ale vietii — ereditatea — la nivelul moleculelor si atomilor".

Admitind o legatura intre caracterele ereditare si componentii nucleari, se clarifica rostul remanierilor nucleare legate de gametogeneza, rostul aparitiei procesului sexual la unicelulare, in conditii deosebite de viata, si rostul proceselor sexuale intra-celulare si autogame, chiar in imprejurarile in care teoria vitalitatii intimpina dificultati.

Reorganizarea aparatului nuclear inseamna o recombinare de caractere; aceasta reorganizare se face totdeauna cu o pierdere de substanta nucleara (corpusculii polari in ovogeneza, o parte din nucleii rezultati din diviziunea micronucleului la infuzori etc). Unele caractere „se pierd" deci din zestrea ereditara, fiind inlocuite cu caractere aduse de celalalt gamet. In gametogeneza sau in procesele sexuale care apar in coloniile de unicelulare, aceasta reorganizare a zestrei ereditare imbraca un caracter de masa; ea se face simultan, in nenumarate feluri, si duce la un mare numar de variante. Unele dintre acestea sint mai viguroase, altele sint mai slabe decit cele precedente, unele sint monstruoase; selectia naturala le elimina pe ultimele si — in general — specia inregistreaza un progres. In cazurile de autogamie, posibilitatile sint mai reduse, rezu-mindu-se la rearanjari; de aceea, autogamia si automixia au o importanta mult mai mica decit exogamia si heteromixia.

Sexualitatea realizeaza prin „ereditatea biparentala", in acelasi timp cu sinteza si rearanjarea caracterelor, o „inrudire" a exemplarelor speciei: descendentii din prima generatie seamana mai mult intre ei decit parintii; la infuzori, cele doua serii de descendenti seamana intre ele mai mult decit semanau inaintea acuplarii.

Dupa caz, acuplarea creste (segregare de caractere) sau scade (hibridare) variabilitatea ; ea duce oricum, in cadrul speciei, la amestecul constant al particularitatilor individuale si varsa in fondul comun al speciei particularitatile dobindite sau aparute la un membru al ei. Fecundarea creeaza „viata comuna, munca comuna, geniul creator comun al speciei". Datorita procesului de sexualitate, specia se prezinta ca o „individualitate de un ordin superior, in care indivizii care o compun se gasesc in relatii constante, gratie fecundarii" (Metalnikov, 1937).

Acestea sint motivele pentru care sexualitatea are, in lumea vie, o insemnatate si o raspindire mult mai mare decit reproducerea asexuata.

Din punct de vedere al amfimixiei, adica al consecintelor asupra variabilitatii, sexualitatea are o importanta comparabila in ambele regnuri, vegetal si animal. Nu se poate retine afirmatia lui Mobius (1897) sau Hartog (1895), dupa care in lumea vegetala sexualitatea ar fi un lux inutil.

Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: