Prima pagină > Curiozitati sexuale > RELATII CU TERENUL MORBID

RELATII CU TERENUL MORBID

Sexele difera, nu numai prin boli legate de particularitatile organelor reproducatoare (de resortul andrologiei, ginecologiei si urologiei), ci si prin inegala receptivitate la boli comune (ca si prin diferita lor manifestare si evolutie). Cauzele acestei sensibilitati si deosebiri in aspectul manifestarilor morbide sint multiple. Pecetea sexualitatii „genetice", data prin fecundarea oului, se gaseste in iiecare celula, asa cum arata prezenta „cro-matinei sexuale" in nuclei (vezi capitolul despre intersexualitate). Echilibrul dintre hormonii sexului este, la rindul lui, altul la cele doua sexe. De aci decurg nenumarate diferente biochimice, metabolice si histo-functionale, in parte rezumate de Joyet-Lavergne (1931). In organismul feminin exista variatii ritmice si periodice ale multor parametri morfofiziologici, in legatura cu ciclul menstrual, rapt care inseamna totodata o receptivitate ciclica la diferite noxe (Sahleanu, 1957). Psihologia si activitatea, deosebite de ale barbatului, duc, nu numai la o „predispozitie" deosebita de a lui, ci si la o „expunere" inegala la noxele mediului.

Importanta factorului „sex" in etiologie se poate caracteriza printr-un „coeficient sexual" (Giinther, 1924) :

morbiditatea feminina

q =

morbiditatea masculina

Precizia acestui coeficent creste, daca il impartim prin „y" (totalitatea cazurilor feminine/totalitatea cazurilor masculine), obtinind asa-zisul „coeficient sexual secundar" (Q) :

Q q morbiditatea feminina X totalitatea cazurilor masculine

y morbiditatea masculina X totalitatea cazurilor feminine

Barucha (1950) a cercetat pe aceasta baza influentele „sexotrope" in patologia generala. Din Schultz (1954) reproducem citeva cifre exprimate prin coeficientul sexual secundar (1 = boala sexoneutrala). Printre bolile infectioase gasim, ca extreme, febra tifoida (1,14) si boala lui Weil (0,3) ; printre bolile cardio-vasculare, boala lui Raynaud (3,0) si anevrismul extremitatilor (0,06) ; boala mitrala are un coeficient de 1,5, in timp ce angina pectorala, unul de 0,38. Printre bolile respiratoare gasim, ca extreme, astmul bronsic, cu 0,77, si gangrena pulmonara, cu 0,16 (predispozitie mai mare a barbatilor:

a permis atingerea unui t (Fiske, 1888) si familia,

EX

>lante si animale exista carac-dar de sex; nu este vorba de •e. De exemplu, printre fluturii mutatie cu aripi decolorate; )09). Prin incrucisari potrivite, proportie care pledeaza pentru xul homozigot (vezi capitolul 1 de caractere legate de sex, incercarea de a explica feno-

de sex", dintre care cele mai itar prin femei, dar afecteaza

UD

particularitatile organelor 3giei si urologiei), ci si prin diferita lor manifes-;osebiri in aspectul mani-itii „genetice", data prin cum arata prezenta „cro-intersexualitate).’ Echili-tul la cele doua sexe. De lolice si histo-iunctionale, rganismul feminin exista morfofiziologici, in lega-ata o receptivitate ciclica activitatea, deosebite de deosebita de a lui, ci si

racteriza printr-un „coeficient

prin „y" (totalitatea cazu-asa-zisul „coeficient sexual

cazurilor masculine

cazurilor feminine

le „sexotrope" in patologia mate prin coeficientul sexual ise gasim, ca extreme, febra vasculare, boala lui Raynaud un coeficient de 1,5, in timp e gasim, ca extreme, astmul zitie mai mare a barbatilor:

„androtropismul" este clar in zece boli cercetate). Printre bolile digestive semnalam gine-cotropismul litiazei biliare (5,0). In bolile urinare, nefroptoza are un coeficient sexual de 5,5. iar calculii vezicali, unul de 0,03. Printre bolile urinare gasim pubertatea precoce suprarenala sau genitala cu peste 10,0 si pubertatea precoce epifizara cu 0,1. Printre bolile de singe, anemia esentiala hipocroma are un coeficient de peste 10,0, in timp ce hemofilia, unul mai mic de 0,1. Barucha a aratat ca, in general, coeficientii sexuali au tendinta de a se apropia de valoarea 1,0, o data cu inaintarea in virsta.

Se stie ca difera, de asemenea dupa sex, mortalitatea la diferite virste (Varigny, 1926). Natalitatea masculina este in general preponderenta, dar si sexul mascul e mai fragil. Aceasta fragilitate a fost explicata prin dezvoltarea relativ mai redusa a organelor de nutritie si epuratie (Loisel, 1903), prin frecventa crescuta a variatiilor si malformatiilor la barbat (fapt infirmat de Pearson) sau prin „toxicitatea" mediului feminin matern pentru embrionul mascul.

Statisticile au aratat ca printre oamenii cu longevitate insemnata (peste 90 de ani) exista mult mai multe femei (Bogomolet). La numeroase specii, femela traieste mai mult decit masculul (Camfort, 1956) ; explicatia care pune acest fapt pe socoteala homogametiei sexului femei a fost infirmata prin observatii efectuate asupra pasarilor si fluturilor.

Evolutia si involutia sexualitatii (pubertate si climacteriu) creeaza organismului momente „critice", de mare labilitate vegetativa, umorala si psihica.

Printre consecintele morbide ale sexualizarii hormonale a organismului amintim si carcinogeneza de la nivelul unor organe (uter, mamela), in relatie certa cu impregnarea estrogenica (Lacassagne, 1949). Un exemplu de consecinta, inca mai indepartata, o constituie producerea unor substante cancerigene’ endogene de catre glandele preputiale, fapt incriminat in etiologia cancerului penian si, indirect, prin raporturile sexuale, chiar in producerea cancerului colului uterin.

Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: