Prima pagină > Sexualitatea si viata > SEXUALITATEA UMANA

SEXUALITATEA UMANA

Ca fenomen biologic, sexualitatea omului se caracterizeaza printr-un numar de elemente comune cu animalele inrudite si printr-o serie de caractere specifice, de natura psihosociala.

Omul este un animal gonocoric (cu sexe separate), prezentind un dimorfism sexual atenuat, cu impregnare globala a organismului, perioade lungi de prematuritate sexuala si de fecunditate, ca si o activitate sexuala permanenta. Functia reproductiva e obligatoriu legata de sexualitate si depinde de o integrare neuro-endocrina fina si complexa, care explica labilitatea ei apreciabila.

Fecundarea e directa si interna, monoovulara si monospermica, iar celulele sexuale sint anizogame (oogamie). Intervalul de timp care se scurge de la coit la fecundare este relativ scurt (pina la 48 de ore), in timp ce la unele mamifere, ca liliacul, sperma asteapta in uter intreaga iarna. Ca si la alte mamifere, raporturile sexuale produc senzatii specifice, cu un puternic accent hedonic, fapt care explica — la gradul de dezvoltare a activitatii nervoase superioare umane — mobilul senzual al multor apropieri, ca si masturbatia. Activitatea sexuala si fecunditatea sint mult mai putin intense la om decit la mamiferele cu activitate sexuala permanenta (rozatoarele) si mai reduse decit la maimute.

Dezvoltarea activitatii nervoase superioare si implicit a functiilor inhibitoare a dus la o slabire, dar si la un control constient al adaptarii instinctuale. De aici, patologia frecventa a orientarii instinctuale (homosexualitate, masturbatie), posibilitatea despartirii acesteia intr-o componenta psihica si una fizica (despartire generatoare de tensiune pozitiva sau de nevroza), ca si evitarea constienta a consecintelor biologice utile speciei (avortul si anticonceptionalele). Corticalizarea (telenceializareai) tendintelor sexuale permite impletirea lor reflexconditionata cu alte tendinte si afinitati intra specifice; apar astfel „semnificatia simbolica" a activitatii sexuale, structura ei particulara fiecarui individ, transformarea si transferarea energiei psiho-sexuale, „electivizarea" tendintelor spre un numar minim de persoane.

Permanenta activitatii sexuale a favorizat cistigarea, de catre sexualitate, a unor noi semnificatii. inca la maimute, activitatea sexuala (permanenta si debordanta) poate servi ca diversiune (masculul furios e imblinzit de femela care-si apara copiii, oferindu-se) sau ca un mijloc de a obtine avantaje (femela dobindeste protectia sau o parte din hrana masculului, Zuckermann). La om, ea a ajutat la constituirea familiei si la evolutia sentimentelor, dar a impus societatii masuri de „neutralizare" (prohibitia incestului, asceza) si de „institutionalizare" (familia legala, unirile rituale, prostitutia), a vietii sexuale.

Elementele sociale au accentuat deseori „dimoriismul sexual", prin diviziunea muncii, imbracaminte, reglementarea conduitei s.a., si au adaugat afinitatii dintre sexe repulsia pentru activitatea homosexuala, ca un element important, care contribuie sa asigure sexualitatii rostul ei biologic. Este exagerata conceptia unui autor ca Freud, care vede la baza oricarei tendinte umane un libido de esenta sexuala, iar la baza multor manifestari individuale si sociale, rezultatul unui conflict intre libido si constrin-gerea sociala, uneori cu caractere net nevrotice.

Spre deosebire de Freud, care prin conceptia sa pansexualista atribuie unei serii de actiuni umane motivatii sexuale ascunse sub masca simbolica, noi credem ca activitatea sexuala a omului poate dobindi semnificatii biologice, psihologice si sociale multiple si variate, dupa moment si individ.

Ca si in restul lumii vii, sexualitatea umana imbraca o multiplicitate de’ forme si manifestari, in jurul aceleiasi bipolarizari iundamen-tale. Ca si in restul lumii vii, importanta si consecintele sale multiple rezulta din complicarea unei activitati initial mai simple, cu autonomizarea relativa a achizitiilor, fata de rostul lor biologic primar. _ Ca si in restul lumii vii, schematizarile si generalizarile au o valoare limitata, medicul fiind obligat sa analizeze mai intii tipurile constitutionale care i se prezinta, dar si indivizii in specificul lor de persoane umane, cu anumite particularitati organice, psihice si de mediu exterior.

Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: