LIZAREA

Tipuri de sexualizare a organismului

1. Gonocorism (dioecie, heteroecie)

2. Hermafroditism (monoecie, sinoecie)

functional

simultan succesiv alternativ proterandric proteroginic

esential al fenome-produsi — la fiin-janele producatoare in acest caz vorbim tuate in acelasi orga-noecie). Monoice sint in schimb, aproape dioice (gonocorice). mentar", dupa cum

2 ii impartit, la

aceeasi glanda, avind , insa, autofecundarea szitive anatomice, prin duc la acuplari intre area se poate produce animal functionind ca . Aceste fapte prezinta afinitatea copulatoare

obtina generatii intregi, ioate coexista (la unele procesul de fecundare rudimentar, specie, organismul isi este mai ales „prote-

ojitiupuuc t \ji eytuutuj,

este cazul ane-sint mascule, iar cele dsm batrin inverseaza animalele sfirtecate se

rudimentar

la specii hermafrodite, sau hermafroditismele sporadice la specii gonocorice, care alcatuiesc anomalii sau cazuri patologice si care vor ii expuse in capitolul privitor la intersexualitate.

Studiul hermafroditismului este de mare importanta pentru intelegerea determinarii sexului si realizarii sexuale, ca si pentru intelegerea esentei procesului de sexualizare la animalele superioare.

Retinem faptul ca polarizarea sexuala a organismelor este in general bine conturata, aproape la totalitatea exemplarelor speciei. Acest iapt presupune existenta unor mecanisme iizio- si organogenetice precise, care actioneaza, iie de-a lungul ontogenezei, fie intr-un moment crucial al ei.

Dupa cum se admite ca determinarea sexului se produce inca in gamet (ovul nefecundat), in momentul fecundarii sau in cursul dezvoltarii embrionului, vorbim de teoria progatnica, singamica sau epigamica a determinarii sexului. Pentru determinarea progamica pledeaza observatiile dupa care, la unele specii (anelide, acarieni, fluturi), exista un dimorfism al oualor (oua androfore si ginofore), care poate fi pus in relatie cu sexul diferit al embrionilor (Reuter, 1907) ; de asemenea, experientele care au aratat ca influentele exercitate asupra ovarului in timpul ovo-genezei produc un numar excesiv de organisme de un singur sex (Russo, in 1911, injectind lecitina la iepuroaice ; Pictet, hranind larvele de Lyman-tria cu frunze de nuc etc). Pentru determinarea epigamica pledeaza, de exemplu, rezultatele cercetarilor privitoare la influenta alimentatiei embrionului asupra realizarii sexuale la fluturi, batracieni etc. (Burn, 1881 ;Yung, 1883 etc). Vom vedea ca in realitate exista, dupa specie, modalitati progamice, singamice si epigamice de determinare a sexului.

Din motive didactice vom deosebi „determinarea sexului" (fenomen fundamental de orientare a mecanismelor fiziogenetice si organogene-tice), de „realizarea diferentierii sexuale", care cuprinde tocmai aceste mecanisme, actionind in diferite etape ale dezvoltarii.

Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: