Prima pagină > Sexualitatea in ansamblu > VITALITATE SI NUTRITIE

VITALITATE SI NUTRITIE

Vitalitate si nutritie. Janke si Diisig au vorbit de o „ereditate incrucisata" : parintele cu vitalitatea mai slaba isi impune sexul. Dupa razboaie se nasc mai multi baieti, pentru ca ele afecteaza mai ales barbatii. Girou, dimpotriva, afirma ca parintele mai bine hranit isi impune sexul. Baust (1872) considera ca o alimentatie mai proasta a mamei contribuie la dezvoltarea sexului masculin, iar una mai buna, la dezvoltarea sexului feminin. Aceste afirmatii au fost supuse unui control experimental pe sobolani, rezultatele fiind, cind pozitive, cind negative (Washington, 1939). De Rudder (1950) a afirmat ca alimentatia hipoproteica duce la scaderea hialuronidazei spermatice, ceea ce face ca spermatozoizii Y, mai mici, sa fie favorizati in atingerea ovulului.

Bogdanov (1926) a afirmat ca in perioada lipsei de furaje, creste brusc natalitatea viteilor; Kovrijnih si Nikulina au constatat ca hranirea insuficienta a ambilor parinti favorizeaza descendenta mascula.

Statisticienii n-au putut insa confirma variatia sex-ratio-ului uman, dupa marile perioade de foamete (India, Halbwachs).

Virsta parintilor. In aceasta privinta, rezultatele statisticienilor sint neconcludente : cu cresterea diferentei de virsta dintre parinti, procentajul baietilor urca si scade alternativ. Legea lui Hofacker (1828) si Sadler (1830) pretindea ca se nasc mai multi baieti cind tatal este mai in virsta, mai multe fete cind mama este mai in virsta si maximum de baieti cind parintii au aceeasi etate. Infirmarea experimentala, adusa de Schultze (1904), pe soareci, nu se bazeaza insa pe un numar suficient de animale. Jegalev a incrucisat sobolani batrini cu femele tinere, obtinind o descendenta prevalent mascula, si sobolani tineri cu femele batrine, obtinind o descendenta prevalent femela.

Sarafidi (1932) a constatat, pe 137 de primipare, ca frecventa sexului feminin al produsului de conceptie creste cu virsta mamei.

Cercetarile statistice ale lui Ludwig si Boost (1943) au pus in evidenta complexitatea problemei. Sex-ratio este mai mare in casatorii decit in loturile de copii nelegitimi, la nascutii prematuri, in conditii de viata bune si in mediul rural (?). Sex-ratio a scazut la copiii care se nasc din mame batrine, in timpul pacii si in conditii proaste de trai. Contradictia dintre unele date statistice date de diferiti cercetatori (vezi Halbwachs) arata cit de greu este sa urmarim factorii de control ai sexualizarii, pe aceasta cale.

Tiroida. La un batracian din Alpi, care poseda o hiperfunctie neta a tiroidei, Witschi (apoi Adler) a aratat preponderenta numerica a sexului masculin. Cercetarile lui Parhon si Mirza asupra animalelor tiroidectomizate arata, dimpotriva, ca urmasii sint mai ales masculi. Tiroida a fost considerata ca o glanda feminizanta (Levi) ; dar Pighini (citat de Parhon), tratind gainile cu hormon tiroidian, obtine in descendenta predominant masculi.

Pfister (1928), cercetind gusatii din Sumatra, n-a putut sa constate decit o foarte slaba influenta a afectiunii asupra sexului urmasilor: 53,1% baieti din parinti indemni fata de 48,7% din parinti afectati de distrofic

Unii autori pun pe seama factorului tiroidian variatia sex-ratio-ulni in functie de anotimp. Mai intervin insa alimentatia si bogatia ei in vitamine, temperatura si lumina, influentind probabil centrii dienceialici. Autori variati au adus contributii neconcordante. Clinii conceputi in lunile mai reci ar fi mai ales masculi (Whitney, 1939). Analizând sexul a 115 733 de soareci, Bluhm (1941) gaseste ca mai multi masculi se nasc vara. King ajunge la concluzii similare, studiind sobolani. Milcu a sustinut ca

ia animalele de laborator, cei mai multi masculi se nasc iarna, frigul crescind activitatea tiroidei. Rostand (1928), mentinând soareci masculi la termostat, a obtinut, fie o sterilizare, fie o crestere a femeilor in descendenta lor. Kurbatov si Trihonova au obtinut o predominanta a sexului femei, transplantând ovule fecundate de la iepuroaice cu metabolism scazut, la’iepuroaice cu metabolism crescut. Operatia inversa, favorizeaza nasterea masculilor.

In ceea ce priveste specia umana, Benini constata, acum 50 de ani, ca se nasc 109,1 baieti, fata de 100 de fete, din casatoriile facute in ianuarie, si numai 103,3 din casatoriile facute in decembrie. Dar si frecventa casatoriilor variaza mult cu luna, introducind noi factori in discutie, cum ar fi frecventa variabila (cu luna) a casatoriilor intre soti de virste diferite (Halbwachs si Sauvy).

Alti factori hormonali si vitaminici. Amintim de afirmatia lui Robinson, dupa care femelele cu insuficienta suprarenala ar naste mai cu seama fete. Parhon si Mirza nu au putut obtine efecte pozitive, experimentând cu lipoizi suprarenali. Patane (1938) a administrat urina de femeie Insarcinata (bogata in gonadotropi) la sobolance, obtinind un surplus de femele. Crainiceanu si Preda (1954) au obtinut 100% femele, administrind gona-dotrofina coriala la mormoloc. Preda si Iszak (1954) au obtinut, dimpotriva, in aceleasi conditii, 100% masculi cu ajutorul extractului placentar purificat. Sotii Tomorug (1945) au efectuat o experimentare restrinsa, administrând combinat vitamine si hormoni, timp de 30—40 de zile, pina la constatarea graviditatii; rezultatele arata cel mult o favorizare a descendentei mascule prin hormoni tiroidieni si suprarenali si a descendentei femele prin foliculina si hormoni hipofizari.

Panizza (19301 a realizat prin grefe orhitice, la cobaite, o crestere a numarului femelelor, in timp ce Neumann (1932) pretinde a fi obtinut, prin administrarea de triturat testicular, o slaba scadere a fertilitatii, cu un exces de masculi. Vogt (1928) a observat un exces de femele dupa sterilizarea temporara a iepuroaicelor cu insulina. Gostimirovic (1929) si Koch (1934) au obtinut un exces de masculi, tratind soricioaicele, respectiv catelele, inaintea acuplarii, cu hormoni ovarieni.

O carenta de vitamine din grupul B ar favoriza, la sobolanii masculi, descendenta feminina ; la gravide ar favoriza, din contra, o descendenta masculina (Dubeau, Rochat). Preda si Sedan (1946) au injectat cobai si cobaite, incepind dinainte de coit si pina la parturitie, cu vitamina C, obtinind o neta prevalenta a sexului mascul.

Influente diverse. La unele specii animale, sexul depinde de habitat. La Bufo exista mai multe femele la cimpie si mai putine la munte (Chiossi, 1938). Nu exista inca nici o dovada statistica privind influenta altitudinii asupra sex-ratio-u\m in colectivitatile umane.

Tury (1865) a emis ipoteza dependentei sexului fetal de gradul de maturitate a ovulului, in momentul iecundarii lui; o fecundare timpurie, dupa ovulatie, ar conditiona sexul femei al descendentilor. Hertwig (1912), Kusakevici si Huxley (1923) au confirmat, la batracieni, faptul ca hiper-maturizarea oualor {de exemplu prin legarea oviductelor) creste proportia de masculi pina la peste 90%.

Dupa Box (1931), determinarea sexului depinde de momentul coifului, ‘in raport cu menstruatia. O relatie cu intensitatea libidoului poate fi de

asemenea presupusa, dupa acelasi autor, coinparind sex-ratio-ul din Spania tu cel din Anglia ; este evident ca aceasta ipoteza nu este suficienta, pentru a explica o diferenta minima, de citeva sutimi.

In descendenta iepurilor masculi, imperecheati succesiv cu iemele diferite, procentul de femele creste o data cu epuizarea; dupa Battle, la a 20-a acuplare in aceeasi zi, numarul masculilor scade de la 129 la 28 pentru 100 de femei.

Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: