Prima pagină > Curiozitati sexuale > INFLUENTE EPIGAMICE

INFLUENTE EPIGAMICE

Se cunosc experientele privind influentarea sexualizarii prin hormoni. Metodele experimentale utilizate la vertebrate au fost variate : castrarea unilaterala a animalelor cu hermafroditism latent, parabioza, grefe de gonade la embrion sau adult; castrare bilaterala, injectii cu hormoni in ou sau (la mamifere) la gravide; administrarea lor in hrana sau in apa de inot (pesti, batracieni). Rezultatele sint variabile ; exista astfel pesti si batracieni la care efectul este complet si definitiv, realizindu-se de exemplu inversiuni pina la adulti functionali si fecunzi. La pasari, inversiunea este de obicei incompleta (se obtin forme intersexuate) si efemera, desi conditiile de dezvoltare permit administrarea hormonilor, incepind din faze timpurii ale ontogenezei. La mamifere, interventii hormonale intempestive in primele zile de sarcina pot sa pericliteze mentinerea acesteia; interventii ulterioare realizeaza diferite grade de inter- si ambisexualitate.

V. Preda si D. Sedan (1946) au adus argumente pentru teoria metabolica a determinarii sexelor, studiind evolutia a 40 de gastrule de broasca, tinute 100 de zile in apa de balta cu vitamine B si C ; in aceste conditii (mediul favorizind cresterea oxidarilor), apar numai masculi. Remarcam totusi ca batracienii au o sexualizare mult mai plastica decit pasarile si mamiferele. Mormolocii crescuti la temperatura inalta dau masculi, iar cei crescuti la temperatura scazuta dau femele (Kusakevici, Witschi etc). Pe alte trepte filogenetice (nevertebrate), sexualizarea este inca mai labila, inversiuni totale functionale fiind posibile chiar la animalul adult; in definitiv, la multe dintre aceste animale determinarea

seAuiui colc „leiiuLijjiua , piui laciuu ue meuiu. i^a picuneie aujjei iuaic,

factorii de mediu — actionând metagamic — sint de asemenea eficienti (Avakian, Leucenko, Naugolnih) : lumina, hrana (Schaffner, 1927, Minina, 1938), oxidul de carbon (care favorizeaza aparitia florilor iemele la

alizarii prin hormoni. st variate : castrarea bioza, grefe de gonade i hormoni in ou sau rana sau in apa de exista astfel pesti si izindu-se de exemplu pasari, inversiunea ite) si efemera, desi onilor, incepind din tii hormonale intem-mentinerea acesteia; •- si ambisexualitate.. pentru teoria meta-40 de gastrule de ie B si C; in aceste par numai masculi. t mai plastica decit aeratura inalta dau femele (Kusakevici, ‘), sexualizarea este isibile chiar la ani-limale determinarea plantele superioare,

castraveti). V. Preda si Ghisa (pe Urtia dioica) au obtinut, adm’inistrind gonadotrop corial, exclusiv plante cu flori feminine.

La mamifere, insa, perioada metagamica nu este o perioada propice pentru o determinare dirijata.

CONCLUZII

Omul este un animal cu o determinare sexuala singamica, cu o realizare in diplofaza si cu un sex-ratio apropiat de 1, ceea ce pledeaza pentru o determinare diplogenotipica. Din punct de vedere al aspectelor cromozomiale, el poseda heterocromozomi, iar meioza se produce abia la formarea gârnetilor (terminala) ; sexul mascul este cel heterogametic. Nu s-a pus insa in evidenta cu suficienta claritate un dimorfologism sau un difiziologism al spermatozoizilor. Sex-ratio, care la nastere este apropiat de 1 (1,07), difera apreciabil de 1 in momentul fecundarii (1,46), ceea ce arata ca exista o „concurenta" si o „selectivitate" in fecundare (fapt contrar schemei echiprobabilistice a lui Mendel).

Realizarea diferentierii sexuale se produce in mare masura (incepind din luna a Il-a de viata intrauterina) gratie hormonilor sexuali de tip adult. Rezultatul e reprezentat de intipariri sexuale nete ; hermafroditismul si intersexualitatea sint, la om, exceptionale. Prevalenta factorilor „endogeni" sau „intrinseci" in determinarea si realizarea sexului explica, pe de o parte, acest rezultat, iar pe de alta parte dificultatea de a influenta sexul urmasilor prin factori cu actiune metagamica.

Merita sa fie retinut faptul ca numeroase caractere sexuale ale sexului homogametic (cel feminin, la om) se pot realiza fara interventia gonadelor. Prezenta androgenilor e necesara pentru edificarea organelor genitale masculine.

Teoria cromozomiala a determinarii sexului nu poate da socoteala de toate aceste date. Totusi nu se mai poate afirma, cum o facea Preda chiar foarte recent (1957), ca „s-a dovedit incontestabil ca diversitatea formelor sexuale si sexul individului nu depind, nici de numarul cromozomilor sexuali, nici de raportul dintre heterocromozomi si autozomi".

Insistam asupra di a neurohipofizei) si tu drept ca la om granita neta, celulele tuberului in celule nervoase mici celule nervoase si o a

De interes iizioloj hipofiza, in portiunea 1 adeno-neurohipofizara; atingere intre adeno-la maimifere si la om, care pot fi uneori desj

Capitolul al III-lea DIRIJAREA NEURO-ENDOCRINA A SEXUALITATII

Capacitatea fecundanta si comportarea sexuala se desfasoara la vertebrate (in special la mamifere si om) ca un rezultat al interrelatiilor complexe dintre sistemul nervos si cel endocrin.

Alaturi de hipofiza, a carei activitate exercitata asupra gonadelor prin hormonii gonadotropi era mai de mult stabilita, s-a precizat in ultimul deceniu, ca o statie importanta de integrare in sistemul neuro-endocrin, hipotalamusul. Cele doua organe se influenteaza reciproc si formeaza unitatea functionala desemnata azi sub numele de sistem hipotalamo-hipofizar.

Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: