Prima pagină > Curiozitati sexuale > CONSTITUTIE SI TIP

CONSTITUTIE SI TIP

Cunoasterea a ceea ce este esential in alcatuirea morfologica, fiziologica si psihologica a unui individ, adica a „constitutiei" sale, intimpina mari dificultati, din cauza variatiei acestor caractere, cu diferitele persoane sau momente ale vietii lor. De aceasta variabilitate sint raspunzatoare : a) modul de reproducere sexuat, care creeaza o infinitate — in general nerepetabila — de combinatii de insusiri si de grade de vitalitate ; b) plasticitatea sistemului nervos central, dotat cu o activitate reflex-conditionata foarte evoluata.

Spre deosebire de celelalte stiinte biologice care descriu fenomenul „om" in trasaturile sale generale (comune), clinica este obligata sa tina seama si de particularitatile sale individuale. Ne intrebam insa daca pentru cunoasterea constitutiei unui individ este necesara inventarierea tuturor caracteristicilor sale de amanunt sau daca — dimpotriva — este posibil ca, pe baza consemnarii unui numar relativ restrins de aspecte bine alese, stabile si reprezentative, sa obtinem o concluzie cu o suficienta aproximatie practica.

O solutie a acestei probleme o incearca tipologiile bazate pe o metoda de lucru proprie. Pe baza citorva caracteristici (cu valoare de „simptom" sau „stigmat"), individul este incadrat intr-un „tip constitutional", atribuindu-i-se prin aceasta toate caracteristicile esentiale de structura si reactivitate ale tipului respectiv. De exemplu, un reflex oculo-cardiac exagerat este un simptom de vagotonie; individul care il prezinta, etichetat „vagoton", ar trebui sa prezinte si alte manifestari ale aceleiasi reactivitati : tulburari digestive, motoare si secretoare, tendinte lipotimice, rau de mare sau de avion etc.

Cum se edifica aceste tipologii ? Punctul de plecare este observatia, clinica sau curenta, care intilneste frecvent anumite asocieri de caracteristici.

Orice „tip" cu structura mai complexa poseda un asa-numit „grad de idealitate" ; el este in primul rind o imagine de referinta, intruparea lui sub forma „pura" fiind foarte rara, fara ca prin aceasta tipologia (ca metoda de lucru) sa-si piarda valoarea. De fapt, tipul este o abstractie, cu care se poate opera admirabil — intre anumite limite si cu prudenta necesara —, analog, de pilda, „gazului ideal" din termodinamica.

„Idealitatea" tipului inseamna, in al doilea rind, raportarea diverselor sale manifestari la o trasatura fundamentala, care sa le explice pe toate dintr-un punct de vedere unitar. Astfel, manifestarile colericului lui Hipocrat pot fi explicate pe baza tipului sau de activitate nervoasa superioara (dezechilibrat), adica pornind de la aceasta unica idee fundamentala.

In medicina s-a dus mult timp o „lupta" polemica intre aparatorii diferitelor tipologii. A existat tendinta de a elimina din circulatie unele dintre ele, in favoarea altora, cu o justificare teoretica mai solida. Astfel, conceptia nervista dinamica si cea cortico-viscerala a reglarii functiilor organismului au pus pe prim plan clasificarea pavlovista a tipurilor de activitate nervoasa superioara, deoarece aceasta exprima cel mai potrivit diferentele de reactivitate dintre indivizi.

In practica problemelor speciale trebuie sa lucram insa si cu alte tipologii, adecvate situatiilor concrete pe care le studiem.

Pentru fiziopatolog, tipologia pavloviana este desigur operanta; pentru morfolog insa este mai adecvata o tipologie a formelor, si nu a reactivitatii. Unui farmacolog ii este utila clasificarea lui Danielopolu, bazata pe stari vagotone, simpaticotone si amfo-tone. Endocrinologului ii e necesara tipologia endocrina a lui Pende, care-i da sugestii terapeutice imediate : ea nu este insa si suficienta, cerind in plus si caracterizarea tipului de activitate nervoasa superioara.

Elaborarea tipologiilor reprezinta un pas urias pe drumul cunoasterii si intelegerii omului, facut de medicina inca din timpul iatro-matematicii (astrologiei) si al lui Hipocrat, dar pe care alte discipline vecine sint abia in curs de a-1 efectua. Filozofia, spre exemplu, a vorbit vreme indelungata despre „omul in genere", desi reactiile, aspiratiile sau mentalitatea sa pot fi deosebite sau divergente, de la tip la tip.

Dupa cum sistemul lor de clasificare se bazeaza pe aspecte psihice, fizice sau mixte, putem vorbi de psiho-, somato-, respectiv biotipologii.

Biotipologiile moderne au folosit in mare masura experienta clinica a endocrinologiei; intr-adevar, secretiile endocrine influenteaza puternic toate structurile si functiile organismului. In aceasta ordine de idei este necesar sa reamintim ca rolul glandelor endocrine in modelarea personalitatii a fost sustinut de Parhon si Goldstein, inca din anul 1900, cu prilejul studiului unui caz de ambisexualitate (virilism). Este de asemenea interesant faptul ca aceasta idee a cistigat teren, mai ales in urma cercetarilor efectuate de Tandler si Grosz (1910) asupra eunucilor, deci in urma unor studii de tipologie sexuala.

Vom trece in revista in continuare, foarte pe scurt, tipologiile cele mai raspindite in literatura medicala contemporana. Amanunte suplimentare pot fi gasite in lucrarea unuia dintre noi (Sahleanu, 1949) si mai ales in sinteza recenta a lui Pende si Martiny (1955).

Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: