INSTINCTUL SEXUAL

Animalele cu un sistem nervos dezvoltat sint impinse sa savirseasca actele necesare fecundatiei de instinctul sexual. Acest instinct, existent de la nastere, nu devine manifest decit in momentul in care individul a atins un anumit grad de diferentiere si este capabil sa produca gameti maturi; la unele specii, instinctul se manifesta de la nastere sau chiar inainte de nastere. La specia de fluturi Palingenia, femela este fecundata chiar in stadiul de nimfa; la altele (albinele solitare, coleopterele Sitaris), Impreunarea are loc chiar in momentul iesirii femelelor din ou. La multe specii, instinctul sexual este unicul instinct care se manifesta pe timpul existentei individului : efemerele, fluturele-paun sau bombixul stejarului au un aparat digestiv rudimentar, pe care nu-1 folosesc; organele lor genitale sint in schimb dezvoltate si maturizate de la nastere, intreaga fiinta fiind destinata exclusiv acuplarii, dupa savirsirea careia insecta moare.

La om, instinctul sexual incepe sa se manifeste in epoca pubertatii, in strinsa legatura cu activitatea hormonala a intregului organism si mai ales a testiculului, precum si cu dezvoltarea normala a sistemului nervos.

In forma sa cea mai elementara, instinctul sexual se manifesta sub aspectul unui impuls, a unei necesitati sau trebuinte de ordin foarte ge-nenal, care impinge individul la satisfacere sexuala. Obiectul satisfacerii nu este selectionat. El se afla printre reprezentantii de sex opus ai speciei respective, oricare ar fi el, la intimplare.

Sub aceasta forma de manifestare apare instinctul sexual la majoritatea animalelor. Fluturele fecundeaza citeva femele la rind ; vrabioiul vine in fata stolului de vrabii, emite un tipat violent, si una dintre vrabii, la intimplare, il urmeaza. In toate aceste cazuri, instinctul sexual se satisface strict, anonim, fara pregatire si alegere. Un aspect asemanator il imbraca instinctul sexual la om, in faza instalarii sale (la pubertate) sau dupa abstinente indelungate; obiectul dorit este sexul si mai putin purtatorul lui.

intr-o forma mai evoluata, obiectivul preocuparilor sexuale nu-1 mai constituie sexul, in general, ci purtatorul sau, in particular. Din pluralitatea indivizilor de acelasi sex sint alesi unul sau citiva, mai mult sau mai putin deliberat; natura cunoaste adevarate „parazi sexuale", in vederea alegerii partenerului. Cocosul salbatic din Brazilia (sau cel din America de Nord) executa simulacre de lupte sau „dansuri" pentru a atrage atentia femelelor. Faptul nu este cu totul strain speciei umane. De la popor la popor, de la epoca la epoca, de la anumite dansuri ale primitivilor, cu caracter net erotic, trecind, prin turnirurile evului mediu, la dansurile, imbracamintea si comportamentul modern, asistam la diferite procedee metamorfozate ale naturii, in vederea alegerii obiectului instinctului sexual.

Deindata ce obiectul se selectioneaza din masa, impulsul sexual isi pierde caracterul general si se orienteaza precis catre obiectul selectionat. Acesta acumuleaza in el toate elementele interesului sexual. Sub aceasta forma, excitatiile pornite de la obiect nu mai au numai o valoare senzoriala, ca in cazul impulsului, ci — pastrindu-si si chiar amplificindu-si aceasta valoare — capata in plus o semnificatie psihica. La om, unde corticalitatea este mult dezvoltata, unde viata afectiva e intensa, instinctul sexual are posibilitatea sa se ridice pe o treapta superioara, sub aspectul de eros (amor, dragoste). Atasamentul fata de obiectul dorit se rafineaza si se amplifica, facind sa cada pe al doilea plan excitatiile senzoriale. Obiectul dorit ia aspectul unui simbol afectiv, asupra caruia ajung sa se rasfringa elemente altruiste; scopul egoist al actului sexual, satisfacerea, este adeseori considerat ca neesential si uneori chiar inhibat. Sub aceasta forma, instinctul sexual asigura conditii optime cuplului si progeniturii. Inhibitiile exagerate pot favoriza totusi aparitia impotentelor psihice.

in esenta, instinctul sexual se manifesta prin tendinta indivizilor de a se apropia fizic, cit mai intim. Satisfacerea sa necesita desfasurarea in timp a unui intreg lant de acte, de la cautarea femelei, pina la sfirsitul actului sexual.

Trebuinfa sexuala determina activitatea animalului in cautarea partenerului de sex opus. Gasirea acestuia este usurata de prezenta caracterelor sexuale secundare deosebitoare. Sint folosite toate simturile, la fiecare specie exista insa un procedeu particular, unic pentru toti reprezentantii.

Unul din sexe emite, de exemplu, un miros, iar celalalt sex poseda organe olfactive suficient de dezvoltate ca sa-1 perceapa. Asa se petrec lucrurile la mamifere (capra port-musc, cervidee, castor etc.) sau insecte (paunul de noapte, bombixul) ; unii fluturi au mirosul asemanator florilor si la fel de accentuat.

Majoritatea animalelor folosesc insa vazul: diferentele de podoabe, de culori etc. sint semne de recunoastere (lumina licuricilor, culorile tritonilor sau pestilor masculi).

La alte specii, mecanismul de semnalizare a sexelor este auzul: masculul greierului sau al broastei emite sunete caracteristice, in realitate apeluri trimise femelei. La pasari, cintecul este tot apanajul masculilor, mai ales la speciile cu penaj modest.