Prima pagină > Curiozitati sexuale > BIOPSIA TESTICULARA CA METODA DE DIAGNOSTIC IN STUDIUL STERILITATII MASCULINE

BIOPSIA TESTICULARA CA METODA DE DIAGNOSTIC IN STUDIUL STERILITATII MASCULINE

Uneori examenul clinic si cel de laborator nu sint suficiente pentru stabilirea gradului fertilitatii barbatului sau a originii sterilitatii. Spre exemplu, azoospermia poate insemna o lipsa de formare a spermatozoizilor, dar si o producere normala cu imposibilitatea trecerii lor in sperma, din motive de ordin mecanic. In aceste cazuri, biopsia testiculara poate fi de un ajutor pretios.

De data relativ recenta, biopsia a fost propusa pentru prima data de Hotchkiss (1942) si s-a impus tot mai mult ca mijloc de diagnostic, avind azi indicatii multiple in studiul patologiei sexuale masculine.

Spre deosebire de analiza spermei, examenul bioptic are avantajul de a oferi posibilitatea unui studiu direct al gradului de dezvoltare a celor doua componente testiculare principale: tesutul endocrin si tubii seminiferi.

Tehnica biopsiei. Interventia se practica prin excizie sau cu trocarul. Noi preferam prima metoda, care ofera posibilitatea unei recoltari mai precise, efectuata sub controlul vederii si ferita de accidente.

Se pregateste regiunea prin raderea partilor paroase si badijonare cu tinctura de iod. Anestezia se face prin infiltrarea cordonului, la orificiul inghinal extern, cu 10 ml novocaina 0,5% si a tegumentelor scrotului si vaginalei, la nivelul inciziei, cu 5 ml novocaina. Testiculul se fixeaza in mina, in asa fel ca tegumentele sa fie intinse, fara sa alunece.

Se face o incizie de 2 cm pe partea antero-superioara sau mijlocie a scrotului si in continuare prin dartos si vaginala ; albugineea testiculara, pusa astfel in evidenta, se incizeaza pe aproximativ 4—5 mm, la nivelul marginii antero-inferioare a glandei. In acest moment apare parenchimul testicular, care are o usoara tendinta la herniere, accentuata printr-o compresiune digitala moderata. Cu o foarfeca curba se excizeaza tecutul herniat, luindu-se o portiune de aproximativ 4—5 mm lungime si 2—3 mm grosime (mai redusa, in cazul testiculilor atrofiei).

Se inchide albugineea cu unul-doua fire de ata subtire sau cu un fir in „U", care are si rol hemostatic. Se reface vaginala prin fire intrerupte, eventual si dartosul. In majoritatea cazurilor insa dartosul se prinde o data cu agrafele care se pun pe tegumentele scrotului. Se aplica un pansament suspensor. Agrafele se scot dupa 2—3 zile. Interventia este lipsita de accidente sau complicatii tardive.

Se introduce fragmentul in fixator Stieve, se prelucreaza si se citeste piesa.

Examenul histologic trebuie sa tina seama de dezvoltarea tubilor seminali si de gradul lor de maturatie, de prezenta si abundenta spermatozoizilor, de eventualele modificari degenerative in tubi. Paralel se urmareste aspectul morfologic al celulelor Leydig si al tesutului conjunctiv interstitial (aspectele normale sint descrise in capitolul privind „Sexualitatea si virsta").

Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: