Prima pagină > Probleme sexuale > AZOOSPERMIILE

AZOOSPERMIILE

Mult timp cauza sterilitatii unui cuplu a fost atribuita exclusiv femeii; cercetarile moderne au aratat insa ca barbatul poate fi si el incriminat in 35—45% din cazuri (Gilbert-Dreyius).

Azoospermiile au cauze variate si pot fi reversibile sau definitive.

Azoospermiile propriu-zise (prin lipsa maturarii elementelor germinale) releva de obicei o tulburare a mecanismelor endocrine.

Spermatogeneza este determinata de influente hormonale, cele doua glande cu rol principal fiind antehipofiza si testiculul.

Androgenii stimuleaza elaborarea plasmei seminale si ejacularea; sint in strinsa legatura cu producerea plasmei de catre organele genitale, reglind secretia fiecarei glande accesorii in parte. Dupa castrare se produce regresiunea glandelor anexe si disparitia functiei lor secretoare. in ultimii ani, introducerea metodelor chimice a permis evaluarea indirecta a activitatii androgene, prin testul fructozei, al acidului citric si al fosfatazei acide din sperma.

In ceea ce priveste actiunea directa a hormonului masculin asupra spermatogenezei, exista inca multe controverse. Rezultatele variabile obtinute de experimentatori sint in functie de dozele utilizate.

La animalul hipofizectomizat, androgenii mentin citva timp spermatogeneza; la cel matur, o stimuleaza.

In ultimul timp s-a pus problema secretiei — sub influenta FSH-ului —■ a unui steroid spermatogenetic, diferit de testosteron (Dvoskin). A5-pregnenolonul, descoperit in testiculul de porc, ar avea aceste proprietati. Dorfman a demonstrat ca progesteronul, care face parte din steroizii spermatogenetiei, este un precursor in sinteza testosteronului. Poate ca si actiunea de stimulare a ICSH-ului, in doze mici, s-ar explica prin producerea, sub influenta sa, a unui hormon spermatogen.

Alaturi de reglarea umorala, sistemul nervos contribuie — in special prin hipo-talamus — la dezvoltarea si activitatea normala a testiculului. Reglarea nervoasa a functiei gonadice este expusa in capitolul al III-lea.

Clasificarea azoospermiilor. Gilbert-Dreyfus le imparte dupa mai multe criterii:

a) etiologic: de cauza cunoscuta (secundara) si necunoscuta (crip-

togenetice) ;

b) fiziologic : excretoare si secretoare ;

c) patogenic: primitiv testiculare (FSH crescut) sau primitiv hipo-iizare (FSH scazut) ;

d) clinic : azoospermii-epifenomene (aparute in cursul unui sindrom extragenital sau a unei insuficiente gonadice globale, eunucoidismul) si azospermii izolate.

Etiologia azoospermiilor cuprinde factori multipli.

Azoospermiile secretoare. Avitaminozele din cursul carentelor alimentare au influenta nociva asupra aparatului reproducator masculin. Deficientele vitaminice A, E si ale grupului B sint cel mai des incriminate in provocarea sterilitatii.

Radiatiile (X, y ) ating in mod electiv tesutul germinai, lasindu-1 indemn pe cel endocrin ; procesul este reversibil.

Factori mecanici sau vasculari (traumatisme locale, torsiunea testiculului, compresiunea exagerata a cordoanelor dupa operatia de hernie inghinala) pot cauza atrofii testiculare, cu tulburari severe ale sper-matogenezei.

Spermatogeneza este sensibila la variatii de temperatura de 1—8°. Aceasta explica alterarea elementelor germinale in criptorhidii, ca si oligo-sau azoospermiile din cursul bolilor febrile. In pirexii se adauga la actiunea nociva a temperaturii ridicate influenta toxinelor microbiene.

Leziunile germinale consecutive parotiditei epidemice, al carei virus are electivitate pentru parenchimul testicular (orhita urliana), se dato-resc nu atit atingerii directe a epiteliului germinai, cit leziunilor de scleroza tubulara, care inabusa tubii si inhibeaza spermatogeneza.

In fine, insuficientele testiculare cu aplazie germinala (eunucoidism, sindrom Klinefelter, sindrom Del Castillo) sint insotite de nedezvoltarea caracterelor sexuale secundare si azoospermie. Cauza sta — cel mai des — in insuficienta stimulilor hipofizari, cu atrofie testiculara consecutiva. Alteori cauza poate fi locala, cu punct de plecare testicular.

Azoospermiile excretoare. Frecvent intilnite, ele sint consecutive afectarii cailor genitale de catre procese infectioase (tuberculoza, lues, gonoree). Procese tumorale, chisturi epididimare sau malformatii pot duce la azoospermie, prin obstruarea sau absenta canalelor ejaculatoare.

Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: