Prima pagină > Sexualitatea in ansamblu > ASPECTELE CANTITATIVE ALE SEXUALITATII

ASPECTELE CANTITATIVE ALE SEXUALITATII

In capitolele referitoare la biologia generala a fenomenelor de sexualitate, la determinarea sexului si la biotipologia sexuala s-au adus argumente pentru inexistenta (in general) a unei realizari sexuale pure, individul matur fiind un amestec de caractere masculine si feminine, variabile ca numar si ca grad de desavirsire. Acest amestec exista, atit la fiintele hermafrodite, cit si la vietuitoarele cu sexe separate (gonocorice), dar in ultima eventualitate are loc, de obicei, o dominare neta a caracterelor sexului functional. intr-o minoritate a cazurilor, insa, aceasta dominare nu este evidenta ‘; sexul individului nu poate fi recunoscut imediat, ci numai dupa efectuarea unor cercetari speciale si a stabilirii unui bilant terminal. Acestea sint cazurile de ambisexualitate si intersexualitate, al caror studiu intra in domeniul patologiei.

in acest paragraf introductiv vom incerca sa sistematizam citeva

aspecte cantitative, care permit interpretarea anomaliilor de sexualitate

drept o consecinta a unei simple disproportii intre factori de polarizare

opusi. %\

Fenomenele de sexualitate relativa au fost descrise de Hartmann (1925, 1936) la plante inferioare. Afinitatea copulatoare dintre gârnetii diferitelor „clonuri" poate fi „masurata" statistic, numarindu-se procentul de zigoti care se formeaza; o putem aprecia de asemenea prin viteza lor de formare. Se deosebesc astfel indivizi (respectiv gameti) puternic-masculini, mijlociu-masculini si slab-masculini si, corespunzator, indivizi si gameti puternic, mijlociu- si slab-feminini.

In procesele de sexualitate normala, copularea are loc intre elemente niascule si femele. Intr-o minoritate de cazuri insa (3 %>, intr-una din experiente) se pot observa fecundari pozitive intre gametii aceluiasi sex, si anume intre gameti puternic- si slab-masculini, respectiv intre gameti puternici si slab-feminini. Acest fenomen afost remarcat la algele izogame, dar si la flagelate anizogame (Cleveland, 1949). Procesul de copu-lare este pus in miscare, dupa cum stim, de substante chimice specifice (gamone). Ani amintit altadata ca la Chlamydomonas sexualitatea relativa este in legatura cu un anumit raport intre cantitatile de izomeri trans si cis ai gamonei, diferenta dintre gino- si androgamona tinind tocmai de proportia acestor izomeri in amestec.

 

Raportul intre cromozomi. In cazurile in care s-a analizat citologic mecanismul cromozomial al determinarii sexului s-au obtinut rezultate care pledeaza de asemenea pentru originea cantitativa a diferentelor calitative dintre sexe. Realizind experimental (pe Drosophila) indivizi cu numar diploid (2ra) si triploid (3«) de autozomi, la care erau anexati alozomi in numar variabil, Bridges (1922) gaseste ca sexul este legat de un echilibru intre autozomi (la numarator) si alozomi (la numitor), reprezentabil printr-un raport:

Teoria metabolica a sexualitatii. La consideratiile lui Joyet-Lavergne (1930) adaugam pe cele ale lui N. N. Ivanov (1935), rezumate de Milovanov : „femela are mai multa apa si mai multe grasimi, acestea fiind mai bogate in acizi nesaturati (si deci mai usor fuzibile) ; in schimb, protidele sint mai putine, mai bogate in histidina dar mai sarace in lizina, arginina si cistina. Metabolismul este mai scazut la femela decit la mascul, la care insa activitatea enzimelor oxidative, ca si eliminarea produsilor de catabolism (degradare), sint mai intense. Femelele poseda o capacitate mai mare de asimilare (predomina deci procesele anabolice), pe cind la masculi sint mai importante procesele de dezasimilare (catabolice" (Mirza).

Puterea relativa a realizatorilor. Intr-o serie de 200 000 de experiente pe fluturele Lymantria dispar, Goldschmidt a reusit sa realizeze numeroase grade de intersexualitate, incrucisind indivizi din rase diferite. Concluzia imediata este ca factorii sexualizanti nu sint egal de puternici in rase diferite; sexul apare ca rezultanta concurentei unor forte antagoniste, actionind fiecare pe cont propriu, cu viteze diferite. Individul isi poate incepe ontogeneza sub influenta unui factor (deci avind un sex) si o poate sfirsi virind spre alt sex, sub influenta factorului opus, intrat in joc mai tirziu. Procesul poate fi schematizat, ca atare, printr-o expresie algebrica (in care F este intensitatea orientarii femi-nizante, adusa de cromozomul Z, M fiind valoarea orientarii masculinizante) :

ZZ -> 2F—M > a (mascul) Z —► F —M<b (femela)

Tot ceea ce se gaseste intre a si b constituie teritoriul intersexualitatii. Factorul Af este aci alozomic (mod Abraxas de determinate sexuala). Goldschmidt localizeaza in citoplasma puterea masculinizanta, antagonista.

Echilibrul dintre androgeni si estrogeni. Studiind cazuri clinice de virilism, Audit (1952) a adus observatii in sprijinul ipotezei dupa care aparitia hipertricozei (caracter masculin !) poate fi legata de o perturbare a raportului androgeni/estrogeni. Datele sale se refera la eliminarile hormonale din urina. Hipertrichoza se intilneste in cazurile in care creste numaratorul (hiperandrogenie) sau scade numitorul (hipoestrogenie).

Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: