Prima pagină > Sexualitatea in ansamblu > EXPRESIA CITOMORFOLOGICA A SEXUALIZARII

EXPRESIA CITOMORFOLOGICA A SEXUALIZARII

In 1949, Barr si Bertram au observat intimplator, in nucleii celulelor nervoase ale nucleului hipoglos de la pisica, un amanunt morfologic, variabil cu sexul: in majoritatea nucleilor de la femele se gasea un graunte de cro-matina condensata (cromocentru), absent in majoritatea celulelor de la masculi. In lucrari ulterioare, Barr si colaboratorii au stabilit ca aceasta diferenta se intilneste si la alte specii (cum ar fi macacul), in cele mai diferite tesuturi somatice. La rozatoare, ca si la alte animale, existenta unei diferente sexuale intre nuclei este ascunsa insa de prezenta a numerosi cromocentri.

In 1953, Moore, Graham si Barr au aratat ca diagnosticul sexului se poate face examinind pielea umana, recoltata prin biopsie : printre celulele epiteliale cercetate, exista — la femeie — cromocentri in cel putin 50% din cazuri, in timp ce la masculi frecventa cu care ii intilnim atinge cel  mult 5%. Acest corpuscul intranuclear, plan-convex, cu 1 jx, diametru, prezent aproape de membrana nucleilor interfazici (cviescenti), a fost numit mai intii „satelit nucleolar". El prezinta reactia Feulgen pozitiva si se coloreaza de asemenea cu verde de metil, continind deci acizi dezoxiribonucleici,

ca si cromozomii ; de aici numele, mai potrivit, de „cromatina sexuala".

Danon (1957) observa ca „problema citologica" a diagnosticului de sex trebuie judecata diferit de la specie la specie, la unele existind doi cromocentri, care variaza ca talie, in functie de sex. Aparitia cromatinei sexuale depinde de asemenea de diferitele conditii ale metabolismului celular (regenerare, imbatrinire celulara etc). in piele trebuie cercetate paturile superficiale ale epidermu-lui, cu nuclei veziculosi; in paturile profunde se gasesc, la ambele sexe, doi cromocentri mai mici (existind totusi, si aci, o „tipologie" mai fina, care permite — pe baze statistice — diferentierea intre sexe). Un mic numar de nuclei prezinta chiar doi corpusculi.

eventuale malformatii genitale,

Este important de retinut faptul ca sexul „nuclear" nu depinde de virsta, castrare sau impregnare hormonala. Graham (1954) si Klinger (1957) au aratat ca la embrionul de pisica, la fel ca la embrionul uman, cromatina sexuala e constituita si net decelabila inca inaintea diferentierii gonadelor ; hormonizarea nu o influenteaza. Diagnosticul sexului fetal se poate face in orice caz incepind din a treia luna de sarcina, extragind prin paracenteza lichid amniotic si examinind depozitul obtinut prin centrifugare (Serr, Sachs si Danon, 1955).

Constatarea — intr-un numar de cazuri — a unui sex nuclear diferit de cel al fenotipului sexual (de exemplu feminin la indivizi cu sindrom Klinefelter), a intarit ideea ca acest aspect nuclear reprezinta „sexul genetic", determinat prin fecundare. Barr admite ca la origine, cromatina sexuala tine de prezenta cromozomilor X, care nu s-ar redizolva in sucul nuclear la sfirsitul mitozei si ar suferi o picnoza ; cei doi alozomi XX s-ar contopi (la femeie) intr-un corp unic, destul de voluminos pentru a putea fi identificat cu usurinta, in timp ce in celulele barbatilor, unicul alozom X ar da un corpuscul prea mic pentru a putea fi deosebit de reticulul cromatic Goldschmidt (1955) admite originea autozomala a cromatinei sexuale, care reprezinta portiunile corespunzatoare unor determinanti de masculinizare inactivi.

 

Ipoteza dupa care cromatina sexuala ar reprezenta alozomii nu explica prezenta corpusculilor sexuali intr-un procent mic de celule la barbati si nici lipsa lor intr-o mare parte a celulelor la femeie. Hienz (1957) crede ca alozomii sint expresia unui caracter metabolic particular al nucleului, conditionata de sex; ei nu constituie deci un caracter sexual primar, genetic. In acord cu aceasta interpretare sta variatia procentuala a celulelor cromatinpozitive de la tesut la tesut, frecventa lor crescu schimburi active (muschi, ficat), ca si abundenta formatii aceasta categorie la rozatoare (animale cu metabolism acti rile maligne. Prezenta lor in vecinatatea membranei nuck ipoteza unei eliminari in citoplasma.

Sexul genetic se poate cerceta pe fragmente de piele, frotit, epiteliale bucale sau vaginale ori de singe. Din punct de vedere histologice, amintim urmatoarele:

Biopsia de piele. Materialul obtinut de obicei din regiunea abdomenului st de preferinta in : alcool absolut 100 de parti, formaldehida 40 de parti, acid acetic \^ Danon recomanda coloratia cu Feulgen si verde-lumina. Coloratiile obisnuite nu dau totdeauna satisfactie, deoarece nu evidentiaza constant corpusculul si nu permit deosebirea sa tinctoriala fata de nUcleoli. Examinind pielea din profunzime spre suprafata gasim succesiv :

a) patura germinativa bazata (care are o morfologie nucleara variabila, deci nu

e propice pentru diagnostic) ;

b) celule spinoase tinere, prezentind frecvent doi cromocentri la ambele sexe ;

c) celule spinoase imbatrinite, prezentind o diferentiere sexuala marcata (la femele

exista o condensare cromatica lipita pe fata interna a membranei nucleare) ;

d) celule pe cale de keratinizare, unde apar cromocentri si la barbat.

Merberger si Nelson (1954) noteaza ca proportia de nuclei cu mase cromatiniene

specifice este de 51—77% (in medie 64%) la femei, si de 2—6% (in medie de 4%) la barbati. Nelson si Segal (1957) prezinta cifre care arata ca proportia de mase cromatiniene este mai redusa in celulele mucoasei bucale decit in cele ale pielii, la ambele sexe.

Frotiul de pe mucoasa bucala a fost recomandat de Moore si Barr (1955), Marberger, Boccabella si Nelson (1955). Thiriez (1956) utilizeaza o coloratie directa, simpla, cu orceina acetica (se dizolva 1 g orceina in 45 ml acid acetic glacial, se incalzeste solutia timp de 30 de minute, fara sa.se fiarba, apoi se filtreaza; in momentul intrebuintarii, solutia se dilueaza cu o cantitate egala de apa). Dupa Caratzali, putem folosi hemato-xilina Harris sau coloratia Papanicolaou.

Pentru a obtine materialul se freaca fata interioara a obrazului cu extremitatea unei lame si se intinde pe alta lama, cu menajamente, depozitul obtinut. Pe preparatul umed se lasa sa cada una-doua picaturi de colorant si se acopera totul cu o lamela ; lama se coloreaza in 2—5 minute, timp in care o trecem de trei ori deasupra unei flacari. Daca vrem sa pastram lama, o tinem citeva clipe in alcool absolut, pentru a face sa cada lamela, dupa care montam preparatul, trecindu-l prin benzen sau xilol.

Citoplasma pare abia colorata in roz-pal, cu contururi celulare putin vizibile, dar nucleii se evidentiaza net. Cromatina formeaza, cind o retea de grosime variabila, cind un fond continuu, pe care nucleolii se desprind ca niste gauri. Sex-cromatina specifica femeii se prezinta ca o masa cromatica voluminoasa, inchisa, densa, lipsita de membrana nucleara; ea poate forma o proeminenta apreciabila in interiorul nucleului sau o umflatura a membranei.

Frotiurile vaginale si uretrale au fost utilizate avantajos de Carpentier, Stolte si Visscher (1956).

Frotiurile de singe cer o examinare fastidioasa (Davidson, Robertson si Smith, 1954). La 2—10% dintre polinuclearele femeii se intilnesc proiectii nucleare pediculate, sub forma unei mici figuri cromatice (1—5 p. in diametru), anexate capatului unui lob (drum-stick, Trommelschlegel—Exkreszenzen). Nu au valoare diagnostica lobulii sesili intilniti hi polinuclearele neutrofile (sessile nodules and tayes), ca si alte excrescente minore pleo-morfe (small clubs, minor lobes, rackets). In singele embrionar, aceste diferente s-au semnalat din luna a patra ; ele persista si la leucemici.

Drumstick-unle leucocitare prezinta variatii procentuale in diferite conditii fiziologice. Caratzali, Phleps si Turpin (1957) au aratat ca numarul lor se’modifica in cursul ciclului menstrual. In primele luni ale sarcinii sint circa de doua ori mai numeroase (Caratzali, Ghidus-Marinescu si Phleps, 1957). Caratzali, Holban si Phleps (1958) au constatat, in fine, ca stress-ul experimental creste numarul corpusculilor sexuali pediculati si sesili. Hormonii corticosuprarenali, probabil ca si cei sexuali feminini, ar influenta matinpozitive de la tesut la tesut, frecventa lor crescuta in tesuturile cu schimburi active (muschi, ficat), ca si abundenta formatiunilor’nucleare de aceasta categorie la rozatoare (animale cu metabolism activ) sau in tumorile maligne. Prezenta lor in vecinatatea membranei nucleare sugereaza ipoteza unei eliminari in citoplasma.

Sexul genetic se poate cerceta pe fragmente de piele, frotiuri de celule epiteliale bucale sau vaginale ori de singe. Din punct de vedere al tehnicii histologice, amintim urmatoarele:

Biopsia de piele. Materialul obtinut de obicei din regiunea abdomenului se fixeaza de preferinta in : alcool absolut 100 de parti, formaldehida 40 de parti, acid acetic 7 parti. Danon recomanda coloratia cu Feulgen si verde-lumina. Coloratiile obisnuite nu dau totdeauna satisfactie, deoarece nu evidentiaza constant corpusculul si nu permit deosebirea sa tinctoriala fata de nUcleoli. Examinind pielea din profunzime spre suprafata gasim succesiv:

a) patura germinativa bazata (care are o morfologie nucleara variabila, deci nu

e propice pentru diagnostic) ;

b) celule spinoase tinere, prezentind frecvent doi cromocentri la ambele sexe ;

c) celule spinoase imbatrinite, prezentind o diferentiere sexuala marcata (la femele

exista o condensare cromatica lipita pe fata interna a membranei nucleare) ;

d) celule pe cale de keratinizare, unde apar cromocentri si la barbat.

Merberger si Nelson (1954) noteaza ca proportia de nuclei cu mase cromatiniene

specifice este de 51—77% (in medie 64%) la femei, si de 2—6% (in medie de 4%) la barbati. Nelson si Segal (1957) prezinta cifre care arata ca proportia de mase cromatiniene este mai redusa in celulele mucoasei bucale decit in cele ale pielii, la ambele sexe.

Frotiul de pe mucoasa bucala a fost recomandat de Moore si Barr (1955), Marberger, Boccabella si Nelson (1955). Thiriez (1956) utilizeaza o coloratie directa, simpla, cu orceina acetica (se dizolva 1 g orceina in 45 ml acid acetic glacial, se incalzeste solutia timp de 30 de minute, fara sa.se fiarba, apoi se filtreaza; in momentul intrebuintarii, solutia se dilueaza cu o cantitate egala de apa). Dupa Caratzali, putem folosi hemato-xilina Harris sau coloratia Papanicolaou.

Pentru a obtine materialul se freaca fata interioara a obrazului cu extremitatea unei lame si se intinde pe alta lama, cu menajamente, depozitul obtinut. Pe preparatul umed se lasa sa cada una-doua picaturi de colorant si se acopera totul cu o lamela ; lama se coloreaza in 2—5 minute, timp in care o trecem de trei ori deasupra unei flacari. Daca vrem sa pastram lama, o tinem citeva clipe in alcool absolut, pentru a face sa cada lamela, dupa care montam preparatul, trecindu-1 prin benzen sau xilol.

Citoplasma pare abia colorata in roz-pal, cu contururi celulare putin vizibile, dar nucleii se evidentiaza net. Cromatina formeaza, cind o retea de grosime variabila, cind un fond continuu, pe care nucleolii se desprind ca niste gauri. Sex-cromatina specifica femeii se prezinta ca o masa cromatica voluminoasa, inchisa, densa, lipsita de membrana nucleara; ea poate forma o proeminenta apreciabila in interiorul nucleului sau o umflatura a membranei.

Frotiurile vaginale si uretrale au fost utilizate avantajos de Carpentier, Stolte si Visscher (1956).

Frotiurile de singe cer o examinare fastidioasa (Davidson, Robertson si Smith, 1954). La 2—10% dintre polinuclearele femeii se intilnesc proiectii nucleare pediculate, sub forma unei mici figuri cromatice (1—5 p. in diametru), anexate capatului unui lob (drum-stick, Trommelschlegel—Exkreszenzen). Nu au valoare diagnostica lobulii sesili intilniti hi polinuclearele neutrofile (sessile nodules and tayes), ca si alte excrescente minore pleo-morfe (small clubs, minor lobes, rackets). In singele embrionar, aceste diferente s-au semnalat din luna a patra ; ele persista si la leucemici.

Drumstick-unle leucocitare prezinta variatii procentuale in diferite conditii fiziologice. Caratzali, Phleps si Turpin (1957) au aratat ca numarul lor se’modifica in cursul ciclului menstrual. in primele luni ale sarcinii sint circa de doua ori mai numeroase (Caratzali, Ghidus-Marinescu si Phleps, 1957). Caratzali, Holban si Phleps (1958) au constatat, in fine, ca stress-ul experimental creste numarul corpusculilor sexuali pediculati si sesili. Hormonii corticosuprarenali, probabil ca si cei sexuali feminini, ar influenta  deci’aparitia acestor formatiuni ale neutrofilelor sanguine. De altfel, Ash-ley (1957) a constatat ca drumstick-u[ nu este o formatiune homologa „croma-tinei sexuale", cele doua elemente putindu-se intilni alaturi in leucocite.

Descoperirea cromatinei sexuale a remaniat adinc conceptia intersexua-litatii si clasificarile clinice ale sindromelor de ambisexualitate. Metodele cariologice permit diagnosticarea unor forme de ambisexualitate, fara ajutorul laparotomiei sau interventiei chirurgicale bioptice. Danon (1957) recomanda practicarea diagnosticului nuclear la nasterea copiilor cu sin-drome de ambiguitate sexuala, pentru a orienta just un tratament hormonal precoce.

Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: