Prima pagină > Probleme sexuale > HOMOSEXUALITATEA

HOMOSEXUALITATEA

Poate fi incadrata homosexualitatea printre deviatiile intersexuale dobindite ? Datele mai noi, statistice, eredo-biologice, psihologice, antropometrice, endocrinologice, histo-logice etc. — daca nu dau inca un raspuns satisfacator — permit in schimb o formulare mai justa a diferitelor intrebari si o dirijare adecvata a cercetarilor clinice si experimentale.

Date statistice. Raportul lui Kinsey, Pomeroy si Martin (1948), privind comportarea sexuala a barbatului american, bazat pe chestionare amanuntite, aplicate — cu toata discretia — la mii de persoane, indica o frecventa medie a homosexualitatii de 30°/o pentru ansamblul populatiei adulte masculine (din care 12°/o cu titlu accidental si 18°/o cu aspect habitual, predominind mai mult sau mai putin asupra activitatii sexuale normale). Hirschfeld gasise in Germania (1913) o frecventa de 3—5°/o ; Havelock Ellis, in Anglia (1921), 5°/o. Faptul ca homosexualitatea nu e foarte rara constituie un contra-argument pentru ipoteza dupa care ea ar reprezenta expresia psihica a unei inversari de sex (fenomen exceptional in specia umana). Homosexualitatea feminina pare sa fie cel putin de zece ori mai redusa decit cea masculina, dar inversarile de sex mai frecvente sint — dimpotriva — „feminizari".

Date eredo-biologice. Analiza statistica a frecventei relative a indivizilor de sex masculin si feminin, printre fratii homosexualilor, a aratat unor autori (Lang, 1941) o favorizare a sexului masculin (126, fata de 106) ; acest fapt sustine parerea ca o parte din homosexuali ar fi de fapt femei, cu inversiune a sexului. Aceeasi problema a fost ridicata de Kemp, Jores si Marx, ultimii intrebindu-se daca nu este vorba de intersexuati, la care inversiunea a avut loc dupa stabilirea „sexualitatii cerebrale". Czapnik interpreteaza aceste date in sensul urmator : tocmai excesul de baieti, intre frati, favorizeaza orientarea homosexuala a afinitatii sexuale.

Kallmann (1952) a studiat 85 de perechi de gemeni homosexuali si a constatat, la uniovulari o concordanta de tendinte sexuale in aproape unanimitatea cazurilor, in timp ce la biovulari ea se intilnea doar intr-o proportie de 11—42%. Aceasta constatare este si ea susceptibila de a primi interpretari diferite; de exemplu, presupunerea ca gemenii uniovulari au avut acelasi tip de sistem nervos si au crescut in aceleasi conditii psihopatogene de mediu.

Putinele date de care dispunem asupra sexului cromozomial al homosexualilor infirma teoria inversarii sexuale, aratind un aspect nuclear masculin (Liiers si Schultze, 1957, trei cazuri). Vague, Picard si Vitry au comunicat recent (fara sa indice numarul cazurilor) rezultate asemanatoare : cu exceptia citorva sindrome Klinefelter, cu tendinte sexuale indecise, toti homosexualii cercetati aveau sexul genetic masculin.

Date histopatologice. Examenul necroptic si bioptic al tesutului testicular de la homosexuali, nu au aratat, in general, leziuni importante. Steinach (1910) si Lichtenstern (1924) interpretasera homosexualitatea ca pe un adevarat hermafroditism al gonadelor, pe baza „celulelor interstitiale de forma feminina" din testicul. Ultimul a obtinut intr-un caz rezultate bune prin castrare si implantarea consecutiva a unui testicul normal. Benda (1934) si Stieve (1940) au infirmat insa datele histologice ale lui Steinach. Scheidegger (1948) a gasit la un homosexual si la un travestit exhibitionist, o degenerare a epiteliulu* germinai, cu proliferare „tumoroida" a celulelor lui Leydig. Aceste date exprima probabil baza morfologica a unui dezechilibru endocrin, care, la rindul lui, afecteaza activitatea nervoasa superioara, facind-o apta pentru stereotipuri dinamice patologice.

Date endocrinologilce. Desi teoria endocrina a homosexualitatii a fost emisa de Krafft-Ebing inca din 1892, primele dozari hormonale dateaza de-abia de la inceputul celui de-al patrulea deceniu al secolului nostru. Rezultatele acestor analize nu sint concordante. Unii autori nu au gasit anomalii in eliminarile hormonale (Brahn — 1931, Kinsey — 1941, Beach — 1944, Heller si Maddock — 1947, Swyer — 1954). Altii au gasit, intr-un numar de cazuri, o scadere a raportului dintre androgeni si estrogeni (Wright — 1935—1941, Glass si McKennon — 1937, Glass si Deul — 1940, Myerson si Neustadt 1940—1942, Glass si Johnson — 1944, Severinghaus si Chornyak — 1945). O parte dintre autori au atras atentia asupra cresterii pregnandiolului (Jayle, Decourt si Crepy — 1949, Christiaens, Dubru’lle si Claeys — 1956), ultimii semnalind intr-un caz prezenta pregnen-l,3,20-triol-17-on-ei, care exista de obicei numai la femei. Vague conchide ca marea majoritate a homosexualilor nu au tulburari hormonale.

Dupa Chwalla, terapia masiva cu estrogeni sau impregnarea masiva din carci-noamele suprarenale feminizante produc frecvent o stare de puternica neliniste, a carei explicatie ar trebui cautata •— dupa autor — in aparitia tendintelor homoerotice si homosexuale, carora pacientul li se impotriveste din toate puterile. Chwalla imparte homosexualitatea intr-o forma genetica si alta dobindita; ultima poate fi endogen-hormonala sau „situativa" (dependenta de mediu). Autorul aduce ca argumente pentru geneza organica a unor forme de homosexualitate normalizarea orientarii homoerotice a unor castrati, dupa administrare de androgeni, ca si unele cazuri aparute in urma unui traumatism cranian.

Homosexualitatea endocrinogena poate fi constatata la animale (sindrome de virilizare la vaci, avind ca substrat glandular o ovarioza chistica) si produsa experimental. Este interesant de semnalat faptul ca Baruk a indus un comportament homosexual la sobolance, prin hiperfoliculinizare. La unele animale evoluate (ca maimutele), homosexualitatea se intilneste ca un fenomen permanent obisnuit (Zuckerman), fiind legata probabil de intensitatea particulara a tendintelor sexuale, ca si de dezvoltarea activitatii reflex-conditionate.

In general, totusi, terapia endocrina a homosexualitatii nu da rezultatele asteptate. Castrarea a avut efecte favorabile in cazurile lui Sand si Okkels (scazind forta impulsurilor), dar nule la Engle (1942) si Hawke (1950). Daca (dupa cum am amintit) Steinach si Lichtenstern (1918) au < unui testicul normal, Marar lizat intr-un caz orientarea, observatie in care, dupa gre impulsuri homosexuale. Krf la un castrat, ameliorarea

Administrarea testoste (1942), Glase si Johnson ( si Maddock (1947). Rezult ameliorarea se datoreste ] tineri (care alcatuiesc mim precisa si, in general, o poate chiar exagera nevo: multiplu pe care-1 joaca a doze potrivite, ar aVea, i farmacologice diferite. O ; sale anabolice, a fost adn unii ca o „sensibilizare" „personalitatii profunde" timp ce zona corticala ar actiune mai puternica, fc masive).

Date psihopatologice, asupra faptului ca procen (cel mult 25%), in majo rabila a orientarii homose scriu acesti autorii, „intr gresiva si compatibila cu parere sustine considerar Kinsey, acesti autori con puberal; faptul poate ave a genezei instinctului sex Dupa Seitz, sexuali; genetici. Dupa Pende (19 rile hormonale, ci si de cerebrala speciala a subi hormonii reglatori".

Rezumind cercetarile moderne asupra acestei probleme, Vague (1957) considera ca homosexualitatea are o origine psihogena, dar se grefeaza pe un teren predispus, hipodiferentiat in sensul sexului propriu. Autorul emite ipoteza unei hiporeceptivitati la hormonii sexuali a arhitecturilor centrale nervoase, care, chiar la o impregnare adecvata, nu sint capabile sa reactioneze, nici printr-o moriogeneza globala de tipul sexului propriu, nici printr-o comportare corespunzatoare.

Reclame
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: