Arhiva

Archive for the ‘Curiozitati sexuale’ Category

SEXUALITEATEA LA GAMETI

martie 17, 2010 Lasă un comentariu

Un caracter particular il imbraca sexualitatea la unele vegetale inferioare (alge sau ciuperci traind in mediu aerian), unde se contopesc gametangiile celor doua sexe care intra direct in raport; in interiorul gametangiilor contopite se conjuga gameti care nu sint individualizati, ci se prezinta sub forma unei suspensii de nuclei intr-o protoplasma comuna (gametangie). Acest proces evidentiaza si el esenta fecundarii, care este cariogamia. Cariogamia poate fi „intirziata" : cei doi nuclei se pot multiplica alaturi, prin cariokineza, un timp mai mult sau mai putin indelungat.

La vegetalele superioare (angiosperme), procesul de fecundatie are un caracter „dublu". Grauntele de polen contine cel putin doi nuclei; unul dintre ei, nucleul generator, angajat in tubul polinic, se imparte la rindul sau in alti doi, dintre care unul se contopeste cu nucleul oosferei, pentru a forma nucleul oului, originea embrionului (nucleul fecundator propriu-zis), in timp ce celalalt se contopeste cu unul din nucleii sacului embrionar, pentru a forma un alt zigot, originea albumenuluj, care va hrani embrionul ca pe un parazit (Nawaskin si Guignard, 1899).

In cursul evolutiei, la unicelulare, la metazoare, ca si la metafite, au aparut diferentieri morfologice si fiziologice care sa asigure intil-nirea gârnetilor; exista de asemenea diferentieri ale gârnetilor, in functie de rolul lor biologic, de conditiile de mediu, de tipul de organizare a speciei respective sau de semnificatia pe care o imbraca consecintele fecundarii pentru specie si individ.

Rezulta din cele expuse ca sexualitatea e tot atit de variat intrupata in lumea vie, pe cit de variat intrupata e si viata. in evolutia si diversificarea sexualitatii au avut o importanta deosebita fapte ca : dobin-direa structurii pluricelulare, perfectionarea integrarii organismului, viata sedentara sau mobila, individuatia, parazitismul.

Reclame

DEVIATII DOBINDITE ALE SEXUALIZARII FEMINISMUL

martie 14, 2010 Lasă un comentariu

Feminismul (ginoidismul) este o stare ambisexuala care nu intereseaza decit caracterele sexuale secundare. Dupa Decourt, este necesar sa deosebim cazurile simple, de cele cu hipoandrism asociat.

Feminismul cu hipoandrism. In absenta stimulilor hormonali porniti din gonade, organismul se dezvolta in sensul sexului homogametic (la om, sexul femei), care reprezinta oarecum „forma neutra" a speciei. Gasim de aceea note de feminism (largirea bazinului, ginecomastie etc.) in eunucoidism si mai ales in eunucoidismul cu obezitate, unde repartitia adipozitatii se face dupa tipul feminin. Se pare ca izvorul estrogenilor se gaseste, in aceste cazuri, mai ales in corticosuprarenaia, pe cind la barbatul normal el este reprezentat de testiculi; castrarea este, de aceea, un dublu sindrom de hipoandrogenism si hipoestrogenism.

Importanta relativa a corticosuprarenalei creste insa in diversele defectiuni testiculare, hipofizare si suprarenale. Se cunosteau, pina in 1957, 28 de cazuri de tumori feminizante ale suprarenalei (Overzier), desi eliminari crescute de estrogeni se intilnesc mult mai frecvent in tumorile acestei glande. Impulsul sexual, cind exista, este orientat spre femei, element care se accentueaza prin tratamentul cu androgeni; acest tratament poate ajuta la recapatarea unui comportament sexual normal.

Pitis si Stanescu (1952) s-au ocupat de hiperestrogenia din sindromul adipozo-genital si de evolutia cushingoida a unora din aceste cazuri. Conti (1955) a cercetat hipoandrogenismul cu hiperestrogenism din unele afectiuni testiculare tardive.

Citește mai mult…

DISGENEZIA GONADICA PARTIALA

martie 9, 2010 Lasă un comentariu

Sub aceasta eticheta sint cuprinse forme atipice de disgenezie, la care sexul genetic este masculin sau feminin, dezvoltarea tractului genital si a caracterelor sexuale secundare fiind intermediara intre cea a indivizilor normali si cea din disgenezia completa. Tulburarea este deci mai usoara, noxa intervenind probabil intr-un moment mai tardiv al organogenezei.

Ovar-disgenezia cuprinde disgenezia partiala a indivizilor care au cromatina sexuala (deci sint genetic femele). Organele genitale sint de tip feminin, dezvoltarea sinilor e mai mult sau mai putin pronuntata, uneori exista menstre. In rudimentul de ovar se pot intilni elemente foliculare sau chiar foliculi cu ovule si cuiburi de celule hilare.

Testis-disgenezia cuprinde disgenezia partiala a indivizilor genetic masculi. Dupa gravitatea tulburarii putem gasi:

a) organe genitale de tip feminin, cu hipertrofie clitoridiana („disgenezia gona-

dica cu falus marit") ;

b) organe genitale intersexuate (pseudohermafroditism masculin) ;

c) organe genitale masculine, cu testiculi hipoplastici in retentie (sindrom Turnei

la barbat).

Citește mai mult…

BIOPSIA TESTICULARA CA METODA DE DIAGNOSTIC IN STUDIUL STERILITATII MASCULINE

martie 1, 2010 Lasă un comentariu

Uneori examenul clinic si cel de laborator nu sint suficiente pentru stabilirea gradului fertilitatii barbatului sau a originii sterilitatii. Spre exemplu, azoospermia poate insemna o lipsa de formare a spermatozoizilor, dar si o producere normala cu imposibilitatea trecerii lor in sperma, din motive de ordin mecanic. In aceste cazuri, biopsia testiculara poate fi de un ajutor pretios.

De data relativ recenta, biopsia a fost propusa pentru prima data de Hotchkiss (1942) si s-a impus tot mai mult ca mijloc de diagnostic, avind azi indicatii multiple in studiul patologiei sexuale masculine.

Spre deosebire de analiza spermei, examenul bioptic are avantajul de a oferi posibilitatea unui studiu direct al gradului de dezvoltare a celor doua componente testiculare principale: tesutul endocrin si tubii seminiferi.

Tehnica biopsiei. Interventia se practica prin excizie sau cu trocarul. Noi preferam prima metoda, care ofera posibilitatea unei recoltari mai precise, efectuata sub controlul vederii si ferita de accidente.

Se pregateste regiunea prin raderea partilor paroase si badijonare cu tinctura de iod. Anestezia se face prin infiltrarea cordonului, la orificiul inghinal extern, cu 10 ml novocaina 0,5% si a tegumentelor scrotului si vaginalei, la nivelul inciziei, cu 5 ml novocaina. Testiculul se fixeaza in mina, in asa fel ca tegumentele sa fie intinse, fara sa alunece.

Se face o incizie de 2 cm pe partea antero-superioara sau mijlocie a scrotului si in continuare prin dartos si vaginala ; albugineea testiculara, pusa astfel in evidenta, se incizeaza pe aproximativ 4—5 mm, la nivelul marginii antero-inferioare a glandei. In acest moment apare parenchimul testicular, care are o usoara tendinta la herniere, accentuata printr-o compresiune digitala moderata. Cu o foarfeca curba se excizeaza tecutul herniat, luindu-se o portiune de aproximativ 4—5 mm lungime si 2—3 mm grosime (mai redusa, in cazul testiculilor atrofiei).

Citește mai mult…

CERCETAREA METABOLISMULUI AEROB SI ANAEROB AL SPERMATOZOIZILOR

februarie 28, 2010 Lasă un comentariu

Studiul lor este important pentru aprecierea calitativa a spermei, deoarece aceste procese metabolice principale sint rezultatul direct al activitatii spermatozoizilor, in functie mai ales de numarul si de gradul lor de motilitate (Mann, 1949).

Fructoliza. In absenta oxigenului, ca de pilda in timpul conservarii spermei pentru insamintare artificiala, spermatozoizii utilizeaza metabolismul glucidelor ca sursa principala de energie. In incubatia anaeroba, fructoza din sperma scade, acumuiindu-se acid lactic; fructoliza poate li luata drept test pentru o buna calitate a spermei (nu se produce in lichidul seminal azoo- sau necrospermic). Scaderea procesului a fost constatata in unele cazuri de subfertilitate la om (Davis si Mc.Cune — 1950, Birnberg, etc).

Diagnosticul de sterilitate se stabileste pe baza analizelor repetate la citeva saptamini. Numai in felul acesta se poate evita o greseala, ca de pilda diagnosticul de azoospermie in cazul unei obstructii trecatoare a cailor genitale printr-un tub gelatinos etc.

Citește mai mult…

COMPOZITIA PLASMEI SEMINALE

februarie 27, 2010 Lasă un comentariu

Plasma seminala nu are doar un simplu rol de nutritie a spermatozoizilor, ci asigura mentinerea vitalitatii lor, prin sistemele sale enzimatice si prin complexitatea compusilor sai chimici, in continua transformare. Se intelege astfel de ce compozitia plasmei seminale nu ramine constanta dupa ejaculare, ci sufera transformari rapide, de origine enzimatica, si de ce analiza, care nu tine socoteala de timpul scurs de la ejaculare, este lipsita de semnificatie.

Proteinele si proteinazele. Prin metode cromatografice au fost determinati in plasma seminala umana o serie de aminoacizi: glicina, treonina, alanina, valina, leucina, izoleu-cina, cistina, prolina, tirozina, fenilalanina, lizina, arginfna, acid aspartic, acid glutarnic.

Acizii aminati si proteozele din plasma sint importante pentru mentinerea viabilitatii caci adaugindu-le in medii de dilutie nocive spermatozoizilor, acestia isi revin ; actiunea lor principala s-ar datori aptitudinii de a forma complexe cu metalele grele.

Lichefierea spermei,, proces important in fecundare, este produsa — dupa cum am vazut mai inainte — de un agent proteolitic de origine prostatica, fibrinolizina ; natura ei exacta nu este inca determinata. Fibrinogenaza este a doua proteoza spermatica, cu origine tot in prostata, si care distruge fibrinogenul plasmei sanguine. S-au mai gasit in sperma de om alte doua enzime proteolitice (Lundquist — 1951—1953), o aminopeptidaza si un pepsinogen, care ar avea o actiune comparabila cu cea a sucului gastric si ar proveni din veziculele seminale.

Fosfatazele seminale isi au originea in glandele accesorii si sint considerate — impreuna cu fructoza — ca un caracter sexual secundar masculin. Cercetarile au pornit de la constatarea unei activitati fosfa-tazice mai crescute in urina barbatului fata de cea a femeii. Studiile ulterioare (Kutscher, 1935) au aratat ca sperma si prostata sint doua din cele mai bogate surse de fosfataza acida, avind un maximum de activitate la uri pH de 5—6 ; enzima cliveaza a- si P-glicerofosfatii, dar este inactiva asupra esterilor fosforici ai fructozei.

Producerea fosfatazei acide este paralela cu dezvoltarea prostatei. In cantitati reduse in copilarie, creste rapid la pubertate (Gutman, 1938). Activitatea tesutului prostatic, exprimata in unitati Kjng-Armstrong pe gram de glanda este de 1,5 u. la 4 ani, 73 u. la pubertate si 522—2 284 u. la adult.

Dependenta acestei enzime de activitatea secretoare a testiculului este demonstrata experimental (administrarea hormonilor androgeni la animale imptibere stimuleaza net secretia fosfatazei acide). La adulti exista o corelatie intre continutul in ferment al spermei si activitatea androgenica.

In conditii fiziologice, fosfataza acida nu trece in singe, spre deosebire de tumorile maligne ale prostatei, cind apare in cantitati considerabile, care scad spectaculos dupa castrare.

Fosfataza alcalina se gaseste in concentratii mari la nivelul veziculelor seminale, mai putin insa in sperma. Are un pH optim de actiune in jurul lui 9 si e capabila sa hidrolizeze fructoza-1-fosfat, fructoza-6-fosfat si fructoza-l,6-difosfat.

Aceasta activitate reprezinta poate un stadiu esential in procesul de formare si de secretare a fructozei de catre organele accesorii (Mann si Lutwak-Manu, 1951).

Alti fermenti. 5-nucleotidaza este o enzima cu actiune asupra substratelor con-tinind gruparea riboza-5-fosfat.

In afara ATP-azei din spermatoizi exista si in plasma seminala enzime care hidrolizeaza ATP (Mann, 19451.

Ramine ca viitorul < Lipidele se gasesc i din secretia prostatica (foi mici, moi, steroide, galber calcificate) sint — dupa u;

Fructoza merita u lichidului seminal (JV 2—3 g %o, fiind produ: tate directa intre cono

O obstructie la uretra a fructozei si mente). Acest fapt po aplazia congenitala a fructoza este prezenta

Testul fructozei sj produce acest monoz a hormonului testicul reaparind dupa admiri de scaderea rapida a

In afara hormoni mai este supusa si ir prin intermediul glicc diabetici.

Precursorul fruct la om in epiteliul vj nivel contribuie la prc fructoza libera si acid

Fructoza reprezin zoizi ; in epididim — litatii lor coincide cu plasma seminala.

In conditii de at oxigenul provoaca o r matozoizilor. in condi de spermatozoizi, aci insa utilizarea fructo; constituie o sursa sur.

Ramine insa ner< si nu glucoza ca sub

Alte componente ale

analiza detaliata a tutu restrins) — prezenta un substanta apare in sperm sau ale lui Boetcher; ea Colina este o alta fi imposibil ca ea sa exe Adrenalina se gases Acidul citric din st tozei — o relatie sirius de aceea si ea folosita holismul aerob sau anae putea fi insa un activatoi cu sodiu! si potasiul —

Ramine ca viitorul sa rezolve semnificatia fiziologica a tuturor acestor enzime.

Lipidele se gasesc in plasma seminala in mici cantitati, provenind in special din secretia prostatica (fosfolipide si colesterol). Corpii amilacei — structuri spermatice mici, moi, steroide, galben-brune, birefringente — si calculii prostatici (formatii dure, calcificate) sint — dupa unii autori — in raport strins cu prezenta substantelor lipidice.

Fructoza merita un interes deosebit, fiind o caracteristica importanta a lichidului seminal (Mann, 1945). Se gaseste la om in concentratie de 2—3 g %o, fiind produsa de veziculele seminale ; nu exista o proportionali-tate directa intre concentratia fructozei si densitatea spermatozoizilor.

O obstructie la nivelul canalelor ejaculatoare impiedica iesirea in uretra a fructozei si a spermatozoizilor (lipsesc din sperma ambele elemente). Acest fapt poate servi drept element de diagnostic diferential cu aplazia congenitala a canalelor deferente, in care exista azoosperrnie dar fructoza este prezenta in sperma.

Citește mai mult…

CITOGRAMA

februarie 27, 2010 Lasă un comentariu

Introdus de Mihael si Joel, acest examen completeaza spermatograma. intr-adevar, in sperma se gasesc nu numai spermatozoizii, ci si precursorii lor, care nu trebuie sa depaseasca 2—3% din spermatoizi. In cazuri patologice, acestia ajung la 20—60%. Principalele celule aflate in sperma sint: sperma tocitele, spermatidele, epitelii din caile urinare, spermiofage. In spermele patologice se pot intilni:

1. spermatogonii, cite polinucleate (descrise de Moricard si atribuite unui defect de meioza), celule gigante (rezultind din fuziunea sperma-tidelor) ;

2. celule Sertoli (in forma de butoi, mari de 20—40jx) ;

3. celule de origine epididimara (poliedrice, cu nucleu mic si protoplasma bazofila) ;

4. spermiofage, mari de 30—40 y. continind in interior capete de spermatozoizi;

5. leucocite in procesele infectioase.

Compozitia si cantitatea de acid dezoxiribonculeic din nucleul celulei este constanta si caracteristica fiecarei specii animale.

S-a semnalat de asemenea prezenta gruparilor sulfhidrilice provenind din cistina, cisteina si metionina. Este foarte probabil ca acesti acizi aminati sa fie localizati in membrana protoplasmatica a capului.

Lipidele se gasesc in cantitati importante, mai ales in capsula spermatozoidului (Popa si Mirza, 1931), avind probabil rolul de a-1 proteja de mediul vaginal acid. In piesa intermediara, lipidele sint asociate corpului spiralat care inconjura filamentul axial protoplasmatic si oare deriva din mitocondriile spermatidelor (Wislocki, 1950).

Citește mai mult…