Acest proiect este unul dedicat studiului sexualizarii, fiind un material stiintific. Ne pare rau daca sunteti in cautarea unor materiale erotice, aici puteti gasi cel mai complet studiu despre sex in viata animala, vegetala si umana.

DEVIATII DOBINDITE ALE SEXUALIZARII FEMINISMUL

Martie 14, 2010 Lasă un comentariu

Feminismul (ginoidismul) este o stare ambisexuala care nu intereseaza decit caracterele sexuale secundare. Dupa Decourt, este necesar sa deosebim cazurile simple, de cele cu hipoandrism asociat.

Feminismul cu hipoandrism. In absenta stimulilor hormonali porniti din gonade, organismul se dezvolta in sensul sexului homogametic (la om, sexul femei), care reprezinta oarecum „forma neutra" a speciei. Gasim de aceea note de feminism (largirea bazinului, ginecomastie etc.) in eunucoidism si mai ales in eunucoidismul cu obezitate, unde repartitia adipozitatii se face dupa tipul feminin. Se pare ca izvorul estrogenilor se gaseste, in aceste cazuri, mai ales in corticosuprarenaia, pe cind la barbatul normal el este reprezentat de testiculi; castrarea este, de aceea, un dublu sindrom de hipoandrogenism si hipoestrogenism.

Importanta relativa a corticosuprarenalei creste insa in diversele defectiuni testiculare, hipofizare si suprarenale. Se cunosteau, pina in 1957, 28 de cazuri de tumori feminizante ale suprarenalei (Overzier), desi eliminari crescute de estrogeni se intilnesc mult mai frecvent in tumorile acestei glande. Impulsul sexual, cind exista, este orientat spre femei, element care se accentueaza prin tratamentul cu androgeni; acest tratament poate ajuta la recapatarea unui comportament sexual normal.

Pitis si Stanescu (1952) s-au ocupat de hiperestrogenia din sindromul adipozo-genital si de evolutia cushingoida a unora din aceste cazuri. Conti (1955) a cercetat hipoandrogenismul cu hiperestrogenism din unele afectiuni testiculare tardive.

Citește mai mult…

Anunțuri

FEMINIZAREA TESTICULARA PARTIALA

Martie 12, 2010 Lasă un comentariu

Cuprinde cazuri cu clitoris hipertrofie, unele caractere secundare de tip masculin si cresterea eliminarii 17-cetosteroizilor. Se pune intrebarea daca hipospadiasul scrotal cu criptorhism nu reprezinta forma cea mai usoara a feminizarii testiculare.

Feminizarea testiculara cu insuficienta si hiperplazie congenitala a suprarenalei

Este o forma particulara a hiperplaziei corticosuprarenale congenitale la baieti, cu dezvoltare feminina a tractului genital. In literatura sint descrise sase cazuri, toate sfirsindu-se in primele saptamini sau luni de viata, cu simptomele unui sindrom addisonian : anorexie, voma, diaree, distrofie, pigmentare. Prader (1957) descrie cresterea potasiului, scaderea sodiului seric si eozinofilia. Eliminarea 17-cetosteroizilor si a oxiste-roizilor este scazuta.

Sexul cromozomial poate fi masculin, in care caz exista testiculi si un tract analog cu cel din feminizarea testiculara, sau feminin, cind gonada si tractul sint feminine.

Citește mai mult…

FEMINIZAREA TESTICULARA COMPLETA

Martie 11, 2010 Lasă un comentariu

Sub acest nume, Morris (1953) si Deamer (1954) au cuprins cazurile de pseudohermairoditism masculin in care constitutia corporala exterioara este in intregime feminina, dar bolnava prezinta amenoree primara si sterilitate, vaginul este scurt (in fund de sac), uterul lipseste, sexul cro-mozomial fiind masculin, in abdomen (sau in herniile inghinale, frecvente) gasindu-se testiculi. Pilozitatea sexuala este in general insuficienta (hairless wornen — Wilkins, 1950) si citeodata biotipul poseda note de usor eunucoidism. Eliminarea estrogenilor este variabila, cea a gonadotrofinelor, crescuta.

Anatomopatologic, testiculul nu difera de cel criptorhid. • De obicei gasim numai celule sertoliene, rareori elemente ale liniei seminale sau chiar spermatozoizi ; celulele Leydig sint normale sau hipertrofice. Se pot intilni alteori adenoame tubulare, analoge arenoblastoamelor ovariene (dupa unii autori, frecventa tumorilor maligne este destul de mare : 7 din 82 de cazuri). in locul trompelor sau alaturi de ele putemxgasi canale deferente. in corticosuprarenaia nu se intilnesc modificari. Vaginul are pereti cu structura si grosime normale si incarcatura glicogenica suficienta, cu acidofilie uneori marcata (25—70%), variind insa dezordonat.

Etiologic intervine — cu multa probabilitate — un element ereditar (frecvente imbolnaviri familiale, sindromul fiind regasit in ascendenta materna a bolnavilor ; alteori se intilneste in familie lipsa parului axilar, ca anomalie izolata). S-a vorbit de un caracter recesiv, legat de sex (cu autozom dominant), dar si de posibilitatea unei formule triploide (XXY) sau de o actiune genetica pleiotropa.

Patogenia sindromului e complexa. Pe baza sexului nuclear se exclud interpre-tarile autorilor care, dupa Qoldschmidt, au admis o transformare a ovarului in testicul, in fazele timpurii ale dezvoltarii embrionare. Cu toate acestea, posibilitatea transformarii tesutului ovarian in tesut testicular este demonstrata de numeroase experiente recente; amintim astfel observatiile tui Evans si Li, care au gasit in ovarele sobolancelor tratate mult timp cu hormon sornatotrop structuri tubulare testoide.

Pentru un caz de pseudohermafroditism masculin, Parhon, Sahleanu, Danila-Muster, Stan si Angelescu (1952) au propus urmatoarea interpretare : inversiune gonadala totala, dar imperfecta (de origine genetica) ; sexualizare somatica, sub influenta estrogenilor materno-placentari, favorizata de hiperreceptivitatea tisulara, determinata de sexul genetic. Sexul genetic al cazului nu a fost insa precizat.

„Masculinizarea" electiva a gonadelor, sub actiunea hormonilor suprarenali (Broster 1938), este o ipoteza care nu poate fi retinuta, din aceleasi motive. Testiculul exista, dar are o activitate hormonala anormala. Lipsa uterului si (uneori) a trompelor arata ca in prima faza a organogenezei genitale duna a Il-a—a IlI-a), testiculul secreta testosteron sau un factor necunoscut, responsabil de regresiunea conductelor lui Miiller. Androgenii lipsesc insa in faza ulterioara, cind se edifica organele genitale externe (de unde caracterul lor feminoid), ca si la pubertate, de unde lipsa de dezvoltare a caracterelor sexuale secundare. Aceasta „lipsa" poate fi o veritabila hipoandrogenie, dar si o androgenorezistenta a efectorilor (pseudoendocrinopatie). Pentru aceasta ultima supozitie pledeaza saracia pilozitatii si rezistenta ei la tratamentul cu androgeni (general sau local), desi foliculii pilosi exista. La unele femei, altfel sanatoase, Wilkins a descris o absenta a parului sexual, care nu a cedat la testosteron. In feminizarea testiculara ar interveni deci, ca o oarecare probabilitate, o androgenorezistenta ereditara. In cazul acesta sintem obligati sa admitem ca in regresiunea conductelor miilleriene ar interveni un „cofactor" necunoscut.

 

Citește mai mult…

HERMAFRODITISMUL SI PSEUDOHERMAFRODITISMUL

Martie 10, 2010 Lasă un comentariu

Gruparea in aceeasi categorie clinica a acestor doua categorii de anomalii se justifica prin faptul ca in specia umana nu exista hermafroditi in sensul biologic al cuvintului (capabili sa functioneze totodata ca barbat si ca femeie), ci numai „purtatori de malformatii genitale" (Costantini si

Toreilles, 1942). Dar fiecare dintre acesti pacienti este un „caz particular" in ochii medicului solicitat sa ia o atitudine, care trebuie bazata pe examenul aspectelor individuale ale cazului, pe „bilantul sexual" al bolnavului (Ombredanne).

Hermafroditismul „adevarat" (cu coexistenta . elementelor sexuale mascule si femele) este un ter,men care inglobeaza, pina azi, cel putin 80 de cazuri, bine studiate in literatura ultimilor 50 de ani. De multe ori individul are un penis erectil (uneori hipoplazic) si o constitutie corporala mixta (in general cu pielea glabra si fina, bazin larg, sini dezvoltati) vocea este subtire. In pelvis exista : a) un tract__ genital feminin, moderat hipoplazie, cuprinzind un ovar cu foliculi maturativi, trompe si uter cu semne de impregnare hormonala a endometrului si posibila aescuamarea ciclica (tradusa prin colici abdominale periodice sau scurgeri de singe prin uretra) ; b) un testicul cu spermatogeneza eventual activa.

Diagnosticul cromozomial a aratat ca aceste cazuri nu sint omogene din punct de vedere genetic (Danon). Din zece cazuri, studiate de Barr si Hinglais, sase au fost diagnosticate XX si patru XY. Biopsiile bilaterale de piele au dat totdeauna rezultate concordante, ceea ce face ca — deocamdata — eventualitatea unor mozaicuri de celule „masculine" si „feminine", sa nu aiba argumente in sprijinul ei. Intr-un caz al lui Matthews, Hughesden si Howard (1953), examenul cito-logic al meiozelor a sugerat formula cromozomiala XXY care se evidentia in piele sub forma unor nuclei de tip feminin. Overzier (1957), amintind despre unele tera-toame cu sex nuclear diferit de al purtatorului, se intreaba daca in unele cazuri de hermafroditism nu e vorba de neoformatia unei gonade heterologe.

Profilul hormonal al hermafroditismului cuprinde

0 dubla impregnare hormonala variabila, responsabda de caracterele sexuale secundare mixte. In cazurile cu bilant excedentar android, impregnarea estrogena explica ginecomastia, vocea subtire si absenta pilozitatii faciale ; indepartarea tesutului ovarian aduce o ameliorare rapida. La producerea androgenilor si estrogenilor participa, atit tesutul ovarian, cit si cel testicular ; s-a semnalat (Naujoks) cresterea eliminarii urinare a go-nadotropilor. La hermafroditii cu sex civil masculin, libidoul este in general orientat catre femei, ceea ce se poate lega de factori social-educativi.

Pseudohermafroditismul, studiat din acelasi punct de vedere, a infirmat asertiunea dupa care, in aceste cazuri, tipul gonadei corespunde sexului genetic. Acest fapt e echivalent cu confirmarea existentei inversarii sexului la om, in cursul vietii embrionare.

Citește mai mult…

DISGENEZIA GONADICA PARTIALA

Martie 9, 2010 Lasă un comentariu

Sub aceasta eticheta sint cuprinse forme atipice de disgenezie, la care sexul genetic este masculin sau feminin, dezvoltarea tractului genital si a caracterelor sexuale secundare fiind intermediara intre cea a indivizilor normali si cea din disgenezia completa. Tulburarea este deci mai usoara, noxa intervenind probabil intr-un moment mai tardiv al organogenezei.

Ovar-disgenezia cuprinde disgenezia partiala a indivizilor care au cromatina sexuala (deci sint genetic femele). Organele genitale sint de tip feminin, dezvoltarea sinilor e mai mult sau mai putin pronuntata, uneori exista menstre. In rudimentul de ovar se pot intilni elemente foliculare sau chiar foliculi cu ovule si cuiburi de celule hilare.

Testis-disgenezia cuprinde disgenezia partiala a indivizilor genetic masculi. Dupa gravitatea tulburarii putem gasi:

a) organe genitale de tip feminin, cu hipertrofie clitoridiana („disgenezia gona-

dica cu falus marit") ;

b) organe genitale intersexuate (pseudohermafroditism masculin) ;

c) organe genitale masculine, cu testiculi hipoplastici in retentie (sindrom Turnei

la barbat).

Citește mai mult…

SIMDROME AMBI SEXUALE CONGENITALE DISGENEZIA GONADICA TOTALA

Martie 8, 2010 Lasă un comentariu

Sub acest nume (Grumbach, 1955), ca si sub sinonimele de ovar-agenezie, sindrom al ovarelor rudimentare, status Bonnevie — Ulrich (1930), se intelege tabloul clinic caracterizat prin asocierea unor malformatii caracteristice, cu semne de infantilism sexual, la un individ avind organe genitale interne si externe de tip feminin.

Hipogonadismul se manifesta prin hipoplazie a uterului si trompelor, dezvoltare insuficienta a sinilor, amenoree primara, pilozitate sexuala redusa, infantilism psihic si osteoporoza (determinind dureri ale regiunii dorsale).

Caracterele asociate tipice (facultative) constau in nanism, torace in forma de scut, git scurt si lat, cu pielea laxa (git „palmat" — pterygium colii), cubitus valgus; prezenta lor defineste „sindromul lui Seresevski-Turner". Urechile sint joase, rau modelate. Datorita epicantusului, micrognatiei, unei cutis laxa, urechilor jos implantate si gitului scurt, bolnavele au uneori o expresie de „sfinx". Puseul pubertar lipsind, desi cresterea se incheie cu 3 ani mai tirziu decit la femeile normale (prin inchiderea mai tardiva a epifizelor), inaltimea atinsa este de abia 130—150 cm; proportiile au note eunucoide (anvergura mai mare decit talia). Perimetrul

toracic are valori exagerate in raport cu talia, iar mameloanele par exagerat distantate. La copilul mic se observa hipoplazie mamelonara, edem limfangiec-tatic al extremitatilor si prezenta de nevi.

Citește mai mult…

PATOGENIA GENERALA A AMBISEXUALITATII

Martie 7, 2010 Lasă un comentariu

Noile date referitoare la sexualizarea nucleara (genetica), ca si experientele de castrare precoce la embrion (despre care am amintit in capitolul al II-lea), au asezat problema patogeniei ambisexualitatii pe alte baze, recent sistematizate de Jost (1957).

In cursul dezvoltarii normale, sexul se realizeaza prin etape succesive, legate unele de altele, si anume :

1. Sexul genetic este un impuls unisexoformativ, dat de fecundatie (prin jocul heterocromozomilor sau prin alt mecanism), care pecetluieste definitiv individul (structura caracteristica, dupa sex, a fiecarui nucleu celular). Diagnosticul acestei sexualizari se face citologic (cariologic) in bopsia de piele, in polinuclearele singelui, in frotiul de mucoasa bucala, vaginala, ure-trala. Sexul genetic se manifesta relativ tirziu in structura organismului.

2. Sexul gonadic rezulta din diferentierea ovarului sau a testiculului (diagnostic prin biopsia gonadei) .

3. Sexul somatic sau corporal este reprezentat de ansamblul structurilor sexuale anatomice, realizindu-se sub controlul modelator al glandelor genitale. El cuprinde: a) structuri interne, care se recunosc prin laparo-tomie (sexul gonoforic al lui Vague) ; b) organe genitale externe (care se examineaza cu metode ginecologice si urologice si c) caractere sexuale secundare (al caror diagnostic se face prin examen clinic). Toate aceste aspecte morfologice sint influentate si de hormonii sexuali proveniti din izvoare fetale negonadice (de exemplu corticosuprarenale), materne (inclusiv placenta) sau terapeutice.

Citește mai mult…