Arhiva

Posts Tagged ‘determinarea sexului’

CRITICA TEORIILOR CROMOZOMICE ALE DETERMINARII SEXULUI

ianuarie 8, 2010 Lasă un comentariu

in paragrafele precedente am prezentat mai intii aspectele cromozomiale ale fenomenelor de sexualitate (date descriptive a caror valoare trebuie judecata independent de interpretarile lor), apoi teoria mendeliana si, in siirsit, teoriile cromozomice ale determinarii sexului, susceptibile de a fi criticate, in masura in care sint interpretari ale datelor prezentate anterior. Teoria mendeliana a determinarii sexului poate fi, la rindul ei, judecata

fara referinta la notiunea de heterocromozom. Subliniem de asemenea raptul ca exista mai multe teorii cromozomice ale determinarii sexului, ceea ce inseamna ca intr-o expunere critica ele ar trebui analizate rind pe rind; aceasta insa ar depasi cadrul capitolului de fata. Ne vom margini sa indicam, principalele obiectii generale, comune acestor teorii, care au fost aduse in ultimii ani, mai ales de biologii sovietici si romini.

Obiectia cea mai radicala se refera chiar la atributele fizice ale cromozomilor, ca organite nucleare bine individualizate, constante, invariabile si perene. Atakarov (1950) a sustinut ca nucleul interkinetic (dintre doua diviziuni celulare) are o structura omogena. Cromozomii ar fi structuri care apar de novo la anumiti excitanti, cum sint unii fixatori (inainte de a omori celula), ca si in profaza mitozelor, dar care se dezagrega — in teiofaza — in particule coloidale ; nucleii celulelor-fiice se neoformeaza din aceasta, substanta. Lepesinskaia (1950) si Makarov (1952) au afirmat de asemenea ca in actul fecundatiei (la pastruga, amfibii, Ascaris) nu patrunde in ovul nucleul mascul cu cromozomii formati, nici nu exista in ovul un pronucleu gata constituit; ambii pronuclei se neoformeaza, constituindu-se dintr-un „material nuclear" in urma fecundatiei. Pentru unii autori, in lumina datelor de mai sus, nu putem atribui cromozomilor vreo eficienta in perioada interkinetica, atunci cind ei de fapt nu exista. Turbin (1946), Ava-kian (1948) si Lebedev (1951), lucrind pe organisme vegetale sau animale, au constatat ca se pot imbina, la urmasi, doua sau mai multe forme paterne. Acest fapt, inexplicabil in conceptia cromozomica a fecundatiei, devine admisibil in conceptia lui Makarov, dupa care „nucleii se formeaza din nou, constituindu-se din materialul modificat al ovulului".

Evident ca teoria cromozomica a determinarii sexului sufera aceleasi obiectii generale pe care le suporta teoria cromozomica a ereditatii:

1. intelegerea strimta a ereditatii, care de fapt nu trebuie privita ca o „entitate biologica independenta", ci ca proprietatea corpurilor vii de a reactiona, intr-un mod anumit,, la diferite conditii.

2. Caracterul mecanicist si nedialectic al teoriei (cromozomii „determina", dar nu „interactioneaza" ; de fapt, ei sint la rindul lor sintetizati in protoplasma).

3. Dificultatile serioase pe care le intimpina teoria in fata experientelor de hibridare vegetativa (Miciurin), prin care se pot crea, fara procese de fecundatie, rase stabile, cu caractere transmisibile ereditar.

4. Experientele cu ereditate exclusiv paterna sau materna, desi la baza exista o-fecundare (Enikeeva, Jakovlev).

5. Ereditatea caracterelor dobindite.

Citește mai mult…

Reclame