Arhiva

Posts Tagged ‘fecundatia’

FECUNDATIA INTERNA

februarie 19, 2010 Lasă un comentariu

Dupa un mecanism ceva mai complicat si ca o trecere intre fecundatia externa si cea interna ne apare fenomenul la pseudoscorpionide (arahnide). Masculul depune pe sol un obiect, ca o floare minuscula, alcatuit dintr-o tija si terminat cu o umflatura, uneori de forma foarte complicata : sperma-toforul. Femela, trasa de mascul, trece peste acest spermatofor, care patrunde in orificiul sau genital; asemanator se face fecundatia la tritonul palmat (urodel). In felul acesta spermatoforul devine nu numai un rezervor de spermatozoizi (o spermoteca), ci si un organ de penetratie in organele genitale femele, o schita deci de aparat copulator.

Acest proces asigura intilnirea gârnetilor, in cele mai bune conditii, prin depunerea gârnetilor masculi in organele genitale femele, fecundatia avind loc in interiorul organismului femei. In felul acesta se suspenda orice actiune nedorita a mediului extern si se asigura intilnirea, fara risc, a celor doua elemente sexuale.

In natura exista o multiplicitate de mecanisme, unele simple, altele extrem de complicate, formate in vederea rezolvarii acestei cerinte. Fecundatia interna este rezolvata in modul cel mai simplu la majoritatea pasarilor si la unele monotreme (ornitorinx), prin suprapunerea celor doua orificii cloacale, scurgerea spermei in oviduct si retinerea ei prin inchiderea sfincterului cloacal.

In formele sale cele mai perfectionate, ieeundatia interna se iace cit ajutorul unui organ adaptat functiei de vehiculare si penetrare a spermatozoizilor in intimitatea organelor genitale femele.

Masculul este de obicei acela care — activ in actul fecundatiei — isi adapteaza organismul functiei, formindu-si un aparat copulator. Desigur exista si abateri de la aceasta lege : de exemplu la muste, oviductul alungit al femelei este introdus in pintecul masculului, de unde culege sperma.

Nu totdeauna organul copulator face parte din structura organismului. Uneori ci ne apare ca un intermediar intre mascul si femela, ca un element aparte, independent. De pilda la argonaut (cefalopod), unul din tentacule se transforma in rezervor de spermatozoizi, se amputeaza spontan si pluteste in voia valurilor, pina intilneste o femela, in cavitatea paleala a careia patrunde. Este, fara indoiala, un organ copulator aparte, un „penis vagabond", calatorind la o intilnire intimplatoare cu femela.

Oarecum asemanator se petrec lucrurile la unele po.ichete. De exemplu, la Eunice viridis, corpul se divide in doua portiuni : atoca si epitoca. Portiunea epitoca isi dezvolta organele genitale, atinge dimensiuni foarte mari, se desprinde de portiunea atoca si se ridica la suprafata apei, unde intilneste femela, pe care o fecundeaza.

De cele mai multe ori insa aparatul copulator este o parte integranta din corpul masculului, dar nu intotdeauna apare ca un organ specializat in vederea unei functii ; asa cum se intimpla des in natura, unul si acelasi organ poate indeplini mai multe functiuni.

Astfel, la unele arahnide, masculul culege cu palpele sperma si o introduce in organele genitale femele; alteori depune pe sol un mic glob sclipitor (masa spermatica), pe care-1 apuca apoi cu chelicerele, introducindu-1 in organele genitale femele, dupa care, cu aceleasi chelicere, inchide buzele orificiului. La unele specii se modifica, in vederea copulatiei, un segment al corpului, luind o structura asemanatoare unui penis. La caracatita (cefalopod), sexele sint separate. Unul din tentaculele masculului, „bratul copulator" (hectocotil), se umple cu spermatofori, care circula pe un sant, impinsi de mici secuse musculare. Masculul introduce acest brat in cavitatea paleala a femelei si pompeaza de-a lungul lui spermatoforii.

La numeroase specii animale apare — ca un organ bine individualizat si destinat exclusiv penetratiei si vehicularii lichidului spermatic — penisul.

Forma, dimensiunile si structura sa variaza de la specie la specie. II gasim, fie ca organ dur, chitinos, la Ratitera, viermi, insecte sau selacieni, fie ca organ cu capacitate erectila, adica capabil de a se indura numai in momentul acuplarii, la chelonieni, crocodilieni, unele alergatoare si palmidele sau la mamiferele placentare. Uneori este strabatut de un canal de evacuare a spermei, alteori sapat de un sant (crocodilieni).

Daca la majoritatea animalelor penisul e neted, la altei? este prevazut cu dispozitive de agatare de organele genitale femele, sub forma de cirlige (la unele insecte), spini rigizi si puternici (la serpi), papile dermice indurate (la pisica) etc.

Nu totdeauna penisul serveste la patrundere in organele genitale femele. Masculul ratiferei, desi cu o structura rudimentara si lipsit de tub digestiv, poseda in schimb o> glanda spermatica si un voluminos organ copulator, cu care perforeaza tegumentele lemelei si-i inoculeaza sperma (ca o seringa hipodermica !).

La unele specii, penisul apare ca o modificare ad-hoc a unor formatiuni copulatoare preexistente. Batracienele apode (cele mai primitive) au drept penis o prelungire a cioacei, cu capacitate erectila (de altfel apodele inaugureaza penisul erectil in serie vertebratelor) ; un organ asemanator exista la unele pasari (de exemplu, la ratoi).

Daca in majoritatea cazurilor penisul este un organ unic, se intimpla sa fie dublu la unele specii, iunctionind izolat, alternativ sau simultan (unele arahnide, crustacei superiori, sopirle si serpi).

 

Citește mai mult…

Reclame

FECUNDATIA EXTERNA

februarie 18, 2010 Lasă un comentariu

Consta in expulzarea gârnetilor maturi in mediul extern, intilnirea lor, mai mult sau mai putin intimplatoare, urmata de amiimixie. Soarta oului este incredintata aceluiasi mediu extern. Este de la sine inteles ca acest mod de fecundatie il intilnim la animalele acvatice (exceptind insectele si mamiferele adaptate ulterior mediului acvatic), deoarece apa ofera conditii suficiente de vehiculare si viabilitate gârnetilor sau zigotului. Rolul individului in acest caz se reduce principial la producerea si expulzarea gârnetilor in mediul extern, intilnirea lor fiind lasata oarecum la voia intâmplarii ; asa se intimpla la meduze, spongieri si la majoritatea polichetilor.

intilnirea gârnetilor este favorizata intr-o oarecare masura de prezenta gamonelor, substante secretate de ovul si care exercita un chimiotactism pozitiv pentru spermatozoid. in felul acesta, spermatozoizii, adusi intimplator de curentii de apa in sfera de atractie a gamonelor, se orienteaza mai precis spre ovul, reducind — in parte — sansele ratacirii lor.

Posibilitatile de intiinire a gârnetilor) sint si mai mult favorizate la speciile la care maturatia lor provoaca aparitia perioadelor de rut, fenomen ciclic care determina indivizii de sex contrar ai aceleiasi specii sa se caute,

sa se gaseasca si sa se intilneasca „programat", in vedereafecundatiei. La unele specii, aceasta intilnire nu face decit sa reduca cit mai mult spatiul de mediu extern interpus intre parteneri, ca de exemplu la pestii cartilagi-nosi: masculii si femelele se aduna la un loc ; femelele depun ouale, peste •care masculul arunca sperma. Singura lor intimitate se reduce la o intilnire anonima si colectiva, de la distanta, dar suficienta pentru a-i determina sa-si expulzeze produsele genitale (in acest caz, prezenta comuna a celor doua sexe are mai mult o valoare exhibitionista).

Citește mai mult…

FECUNDATIA EXTERNA SI INTERNA

februarie 17, 2010 Lasă un comentariu

Fenomenul esential al inmultirii sexuate il constituie amfiinixia, care presupune contopirea celor doi gameti maturi si asimilarea metabolica a potentialelor acestora. Rezultatul este formarea oului (zigotul), capabil sa reproduca un individ nou, apartinind speciei respective.

Pentru ca amiimixia sa poata avea loc, este necesara punerea in prezenta a celor doi gameti si deci intilnirea prealabila a purtatorilor lor.

Citește mai mult…