Arhiva

Posts Tagged ‘histofiziologia’

HISTOFIZIOLO

Ianuarie 19, 2010 Lasă un comentariu

In ultimii 10 an parilor clinicienilor s nismele reactiilor ps nile sale cu alte po intervine in viata vej

Dintre functiile metabolismului hidri unor secretii endocri si in special de regie

Datele privind inca noi, bazate in ventii neurochirurgii

Conceptiile asuj. prin trei faze.

1. in etapa hip( glandelor endocrine

2. Etapa hipota si Roussy, care au (hipofiza raminind uneori sindrom adij lezarea tuberului, al

3. Etapa mixta, v.azut primul aceas denumiri: sistem 1 unitate diencefalo-h strata intre altele t talamus si hipofiza onto- si filogenetice

In ultimii 10 ani hipotalamusul s-a situat pe primul plan al preocuparilor clinicienilor si experimentatorilor. El pare sa iie interesat in mecanismele reactiilor psihice si emotionale cele mai primitive. Prin conexiunile sale cu ‘alte portiuni ale sistemului nervos central si cu analizorii intervine in viata vegetativa si de relatie.

Dintre iunctiile hipotalamusului, unele sint bine cunoscute: reglarea metabolismului hidric, glucidic si lipidic, a somnului, a temperaturii si a unor secretii endocrine. Ne vom ocupa mai ales de aceasta ultima functie, si in special de reglarea secretiei si actiunii hormonilor gonadotropi.

Datele privind relatiile hipotalamo-corticale si iunctiile psihice sint inca noi, bazate in special pe studiul electroenceialogramei si pe interventii neurochirurgicale.

Conceptiile asupra reglarii superioare a secretiilor endocrine au trecut prin trei iaze.

1. in etapa hipofizara se considera ca organ conducator al functiilor glandelor endocrine, hipofiza.

2. Etapa hipotalamica incepe cu lucrarile lui Aschner (1912), Camus si Roussy, care au observat ca lezarea experimentala a iniundibulului (hipofiza raminind intacta) duce la atrofie genitala, diabet insipid si uneori sindrom adipozo-genital. Smith (1927) a obtinut la sobolan, prin lezarea tuberului, atrofia gonadelor si obezitate.

3. Etapa mixta, hipotalamo-hipofizara. Cajal (1894) pare sa fi intrevazut primul aceasta relatie. Notiunea a fost reluata apoi sub diierite denumiri: sistem hipoiizo-dienceialic, complex tubero-hipofizo-endocrin, unitate dienceialo-hipofizara. Aceasta interdependenta functionala, demonstrata intre altele de paralelismul variatiilor metabolice ale P32 in hipotalamus si hipoiiza (Benninghof, 1949), este finalul unei lungi evolutii onto- si filogenetice.

Relatiile hipotalamo-hipofizare trebuie analizate la nivelul a doua sisteme, deosebite din punct de vedere morfologic si fiziologic.

Primul este vechiul sistem al tractului supraoptico-hipofizar, care izvoraste din celulele mari ale nucleilor supraoptic si paraventricular si se termina in hipofiza posterioara ; hormonii retrohipoiizari sint produsi in cei doi nuclei, glanda reprezentind organul de depozit.

Al doilea sistem, care ne intereseaza mai indeaproape, leaga hipoiiza anterioara — prin pars infundibularis, iniundibul si tractul tubero-hipo-fizar — cu o parte a hipotalamusului, reprezentata mai ales de celulele mici din tuber cinereum. Sistemul prehipofizar hipotalamic are legaturi precise cu functia sexuala si mai putin cu aceea a altor glande endocrine (suprarenala, tiroida) ; fara el, glandele genitale nu pot deveni active si nici nu-si pot continua mai tirziu activitatea.

Reglarea hipotalamica a activitatii secretoare a adenohipofizei este demonstrata de un mare numar de date fiziologice, clinice si anatomo-patologice* Mai complicata este insa nroblema cailor ne care se* face aceasta reglare: nervoase (prin tractul hipotalamo-hipofizar), vasculare (prin sistemul port) sau tisulare (diiuziune prin tija hipofizara). De aci si doua ipoteze, actualmente in opozitie : una care admite controlul pe cale nervoasa si alta care sustine reglarea umorala, prin substante specifice, elaborate de hipotalamus.

Citește mai mult…

Anunțuri