Arhiva

Posts Tagged ‘omenelor’

OMENELOR

ianuarie 5, 2010 Lasă un comentariu

Winiwarter (1900) a analizat detaliile profazei kinezei reductionale; mentionam faptul ca el a lucrat si pe material uman. inceputul profazei e caracterizat prin aparitia — in nucleu — a unor filamente cromatice subtiri (stadiul leptoten). Aceste filamente se conjuga in sens longitudinal, formind filamente duble (stadiul zigoten), apoi se ghemuiesc (synapsis). De remarcat ca acesta este primul moment in care cromozomii de origine paterna si materna interactioneaza la nivelul structurilor vizibile, ceea ce nu exclude insa o interactiune chimica prealabila in nucleul interkinetic, inainte de formarea cromozomilor. Cromozomii se ingroasa (stadiu pachiten), iar structura lor dubla dispare pentru un timp ; ei sint deci „gemeni", in numar aparent haploid. Structura lor dubla reapare insa imediat (stadiu diploten). Apoi ei se scurteaza si-si evidentiaza o fisurare, care, dupa unii citologi, a avut loc inca inaintea conjugarii cromozomiale. Cromozomii fisurati (bivalenti) se despart, dar pentru un timp apar inca uniti in unele puncte, in care doua cromatide se incruciseaza (chiasme). Dupa o perioada de diakineza regasinl cele patru filamente (corespunzind unui „gemen" din stadiul pachiten) grupate intr-o tetrada, la ecuatorul fusului primei diviziuni reductionale. Cite o „diada" trece in fiecare celula fiica, la intimplare, fara a se tine seama de originea paterna sau materna a cromozomului care se desparte de cel omolog ; pot rezulta astfel numeroase variante in juxtapunerea cromozomilor materni si paterni. Gonocitele de ordinul al doilea, continind acum n cromozomi dedublati, se divid imediat ecuational. Aceasta a doua diviziune de maturatie asigura separarea cromozomilor frati (Goldschmidt).

Schema prezentata corespunde „prereductiei". La alte specii gasim „postreductie", adica prima diviziune este ecuationala si cea de-a doua, reductionala. De remarcat ca la vegetale meioza nu este „gametica", legata nemijlocit de formarea gârnetilor. Ea poate fi legata de formarea gârnetilor, deci terminala (ca la heliozoare) ; poate fi insa „zigotica" initiala (ca la Spirogyra), adica observata la primele diviziuni ale oului, organismul fiind haplobiont. In alte cazuri, meioza este intermediara, adica apare la formarea game-tofitului (exista aci o alternanta de hablobiont si diplobiont). Existenta acestor situatii diferite prezinta un deosebit interes biologic, contribuind la explicarea varietatii impresionante a fenomenelor de sexualitate in lumea vie. Meioza este un moment important in evolutia generatiilor celulare la organismele cu sexualitate, fiind caracteristica doar liniei germinale, numai la unele dintre ele. Nu este justificata deci opozitia dintre linia germinala si cea somatica, pe baza existentei diviziunii reductionale (Bouin). Un plus de informatie in aceasta problema poate fi obtinut din datele care urmeaza.

Cleveland a putut identifica in ultimul deceniu, prin studii comparative asupra ciclului vital la unii flagelati paraziti, o parte din mecanismele -care determina trecerea de la mitoza la meioza. Rolul centriolului este precumpanitor. Daca centriolii nu sufera dedublare, daca se impiedica formarea unei figuri acromatice, celula devine diploida si chiar poliploida. Poliploidia este citeodata bine suportata de celula (Holomastigotoides), dar adesea este o cauza de instabilitate. Cistigul filogenetic rezida tocmai in dobindirea unei posibilitati ds a libera celula de limitarile unei poliploidii permanente; aceasta „metoda" consta intr-o oarecare autonomie reciproca a duplicarii centriolilor si cromozomilor. Cromozomii se pot dedubla, dar figura acromatica se formeaza prea incet; intre timp are loc o a doua duplicare a cromozomilor si deci un stadiu poliploid care se corecteaza o data cu duplicarea centriolilor in timpul separarii lor (Barbulanympha). Acesta este fenomenul de endomiioza, in care apare meioza, dar fara a fi precedata sau urmata de contopirea nucleilor. In auiogamie, exista nuclei-fii (dar nu celule-fiice), care se contopesc, restabilind numarul initial al cromozomilor (Urinympha). Atunci cind se divide si citoplasma, putem vorbi de gameti (Trichonympha).

In controlul meiozei intervin factori de mediu extracelular. Cleveland (1947) a notat, la aceleasi flagelate, ca in perioada de napirlire a gazdei, eie au un numar diploid de cromozomi, in timp ce in afara acestei perioade, sint haplobionte. Pe de alta parte se cunosc numeroase conditii experimentale, in care, la plante, se poate obtine poliploidia (prin diviziune a nucleului, neurmata de plasmodiereza), intrebuintind factori chimici si fizici.

Citește mai mult…

Reclame