Arhiva

Posts Tagged ‘procesul de sexualizare’

IMPORTANTA PENTRU INDIVID A PROCESULUI DE SEXUALIZARE

Decembrie 26, 2009 Lasă un comentariu

Pecetea sexualizarii, imprimata organismului in legatura cu producerea si cu facilitarea intilnirii gârnetilor, are o serie de consecinte morfologice si fiziologice, dintre care vom enumera citeva.

RELATII CU LONGEVITATEA SI IMBATRINIREA

Buffon, Flourens, Hufeland, Bunge, au crezut ca pot stabili un raport matematic intre durata perioadei de crestere (maturizare) si longevitate : un animal superior traieste in medie de sase pina la opt ori mai mult decit timpul necesar cresterii sale.

Cele mai multe consideratii privind acest subiect sint speculatii despre moarte si reproducere. Reproducerea, avind drept rezultat inlocuirea unui organism uzat prin altul nou, ar fi „preludiul mortii" naturale; am putea amina moartea impiedicind producerea semintelor (cositul ierbii). Materialul care serveste la exemplificarea acestor legaturi este insa heterogen ca semnificatie biologica.

La unele nevertebrate, adultii traiesc foarte putin, fiind lipsiti de dezvoltarea corespunzatoare a organelor de alimentare (Ephemera) sau excretie (Bombyx); viata lor se rezuma la activitatea sexuala. Aci e vorba de „dis-armonii", compensate doar prin posibilitatea de reproducere suficienta speciei. Alteori e vorba, dimpotriva, de o epuizare prin activitate sexuala.

Relatia cantitativa dintre perioada de maturatie si longevitate a fost cercetata recent, pe baze matematice complexe, de catre Backman (1943). Acest autor a stabilit o formula generala de crestere, care se aplica suficient de bine unui mare numar de specii animale si vegetale. Particularitatea acestei formule rezida in exprimarea ei in functie de „timpul organic" propriu organismului cercetat; intre unitatile de timp organic si cele de timp fizic (ore, ani) se pot stabili relatii matematice de tip logaritmic, avind parametri caracteristici pentru specie (si chiar individ)

Analiza formal matematica a lui Backman arata ca momentele importante din evolutia organismului sint corelate intre ele, formind o „structura in timp" dupa cum organele competente ale organismului formeaza o „structura in spatiu" specifica. Ea nu ne arata insa „structura cauzala" a factorilor analizati.

Citește mai mult…

Anunțuri