SOMA SI GERMEN

Analiza — pe atunci insuficient documentata — a fenomenelor de sexualitate 1-a adus pe Weismann la concluzia ca in organisme exista doua substante vii, distincte ; una singura dintre ele, germenul, este totipotenta (detine potentialitatile totale de evolutie, legate de facultatea de a naste un individ complet) ; ea e potential nemuritoare si are o continuitate, de-a lungul generatiilor, prin gameti alcatuind in organismul pluricelular o linie autonoma (Nussbaum), iar in organismul unicelular, confundindu-se cu acesta. Cealalta, soma, se confunda cu organismul pluricelular, are rolul de a sustine germenul, de a-1 „explicita" (dezvoltind caracterele morfo-fiziologice inscrise in plasma germinativa) si de a supune germenul jocului factorilor selectiei naturale. Din acest punct de vedere, generatiile de organisme sint simple ramuri laterale ale liniei germinale, singura dotata cu ereditate. Aceasta teorie are un pronuntat caracter metafizic (in sensul lui Engels) : accentuarea stabilitatii plasmei germinative, despicarea arbitrara

a unei realitati unice in „esente" izolate si opuse, negarea apriori a posibilitatilor de interactiune reciproca dintre „soma" si „germen", conceptul „sumativ" al ereditatii. Dezvoltarea ei, in conceptiile lui T. H. Morgan, a dus biologia intr-un impas, analizat in amanuntime de biologii sovietici in ultimul deceniu (Lisenko, 1948).

Este adevarat ca teoria „plasmei germinative" are unele fapte in sprijinul ei. La specii apartinind unor grupe foarte variate s-a observat ca linia celutelor genitale primordiale poate fi reconstituita pina la primele diviziuni ale oului (citeodata chiar pina la prima) si ca poseda o autonomie reala.

Generalizarea acestor observatii, ca baza pentru o teorie biologica, nu este insa corecta. Printre contraargumentele aduse acestei teorii citam urmatoarele :

1. Posibilitatea multor organisme de a se reproduce indefinit prin agamogonie.

2. Proprietatea altora de a alterna generatii sexuate cu generatii asexuate sau apogame.

3. Posibilitatea unor organisme, ca vegetalele, de a regenera, din fragmente fiinte intregi, capabile de inmultire sexuata.

4. Cercetarile lui P. Brien au aratat ca in multe cazuri de reproducere asexuata elementele regeneratoare isi au originea in celulele somatice banale (somatocite), si nu in rezerve de celule embrionare totipotente. La unele talofite, organele producatoare de gameti sint sterile; fecundarea are loc intre doua celule vegetative (somatogamie).

5 „Nemurirea potentiala" exista si la celulele somatice cultivate in vitro (Carrel), unde, in conditii adecvate, se pot obtine indefinit generatii noi. Aceste celule nu sint insa totipotente.