Prima pagină > Probleme sexuale > POLARIZAREA SEXUALA

POLARIZAREA SEXUALA

Notiunea de „polarizare sexuala" se refera Ia ceea ce pare sa fie — in stadiul actual al biologiei — elementul universal al diferentierii sexuale : aspectul ei functional si dinamic, care exista si acolo unde nu putem face o distinctie morfologica intre gameti.

In acest paragraf vom trece in revista :

1. problema bipolarizarii sexuale ;

2. problema sexualitatii relative ;

3. sexualitatea izogama si ani-zogama;

4. sensul biologic propriu al notiunilor „masculin" si „feminin".

i la unele vegetale inferioare (alge topesc gametangiile celor doua sexe igiilor contopite se conjuga gameti rma unei suspensii de nuclei intr-o evidentiaza si el esenta fecundarii, :a" : cei doi nuclei se pot multiplica ai putin indelungat, esul de fecundatie are un caracter iudei; unul dintre ei, nucleul gene-il sau in alti doi, dintre care unul nucleul oului, originea embrionului t se contopeste cu unul din nucleii iriginea albumenului, care va hrani d, 1899).

metazoare, ca si la metafite, )logice care sa asigure intil-itieri ale gârnetilor, in functie iiu, de tipul de organizare a i o imbraca consecintele fecuna e tot atit de variat intru-ita e si viata. in evolutia si nta deosebita fapte ca : dobin-integrarii organismului, viata ismul.

DE SEXUALITATE

ajoritatea speciilor de vietuitoare, directe, procese sexuale la o sene alge verzi, ciuperci, flagelate sau constatare ridica problema sexua-omen de baza al materiei vii, la tndara (Hartmann). .intr-adevar,

1. B1POLARIZAREA SEXUALA

Schema dubla a polarizarii sexuale (de exemplu masculin-feminin) a fost la un moment dat pusa intr-o situatie critica de catre unele fenomene observate la talofite. Exista specii (la Ascomycete) cu micelii A si B, avind fiecare organe a si b, purtatoare de gameti; adesea organul a al sexului A nu se poate uni decit cu organul b al sexului B, iar a al lui B numai cu b al lui A. „Cvadrisexualitatea" bazidiomicetelor consta in coexistenta a doua polarizari sexuale, aparent independente, ale miceliilor (heterotalisme) ; se formeaza aci patru tipuri, sexual diferite, de micelii, copulatia facindu-se numai intre grupele A si B pe de o parte, si grupele C si D pe de alta parte. „Sexualitatea tetrapolara" a ciupercilor a fost insa lamurita de studiile facute de Bauch (1931) si Greis (1542), care au aratat ca lipsa de conjugare intre anumite perechi nu tine de polarizari sexuale independente, ci de incompatibilitati, rezultind din evidentierea unor „factori de sterilitate" care, dupa caz, pot impiedica contopirea celulara (plasmogamia), contopirea nucleara (cariogamia) sau formarea organelor purtatoare de seminte.

„Sexualitatea multipolara", descrisa de unii autori la ciliate, reprezinta cu multa probabilitate un fenomen analog ; termenul desemneaza constatarea dupa care inauntrul aceleiasi specii conjugarea apropie numai partenerii apartinind aceluiasi „tip".

2. SEXUALITATEA RELATIVA

Butschli (1887) si Schaudinn (1905) admit ca fiecare celula sau gamet poseda „potentialitati", virtualitati, ale ambelor sexe. Prin realizarea predominanta a uneia dintre aceste virtualitati, celulele devin masculine sau feminine, in raport cu alte celule la care domina dispozitia contrara. O astfel de deplasare a echilibrului poate rezulta din imprejurari diferite: imbatrinire, • diviziune celulara sau nucleara, influente deosebite asupra a doua celule diferite sau chiar asupra a doi nuclei, ultimul fapt explicind autogamia (Hartmann, 1909).

Admitind, dupa Hartmann (1955), „bisexualitatea" ca fenomen fundamental al vietii, rezulta — drept consecinta — explicatia cauzala a fecundarii: daca „latura" masculina este inhibata intr-o celula si cea feminina intr-una vecina, se naste intre aceste celule determinate sexual o „tensiune sexuala" ; aceasta tensiune duce la fecundare si dispare prin ea.

O astfel de conceptie permite sa se intrevada posibilitatea unor fenomene de „sexualitate relativa".

Pentru ca sa existe o miscare de sarcini electrice nu e neaparat nevoie de corpuri incarcate cu electricitate de semn contrar, ci numai de corpuri intre care sa existe diferente de potential.

Hartmann a constatat ca, la unele alge izogame, gârnetii prezinta

grade diferite de polarizare, „masurabile" prin numarul zigotilor formati.

Daca notam sexele cu semnul plus si semnul minus, vom putea nota

gradul de polarizare prin + + +, ++, +, —, —, . Obser-

vatia arata ca nu copuleaza numai indivizii de „semn" contrar, ci ca

pot copula si indivizii cu acelasi „semn", dar diferind prin intensitatea

polarizarii (de exemplu + + + cu +).

Acestor observatii li s-a adus o interesanta precizare cantitativa. La alga uni-celulara Chlatnydomonas eugametus, celula neciliata este transformata in celula mobila, apoi in gamet, de catre mediatori chimici specifici („termone"). Alti mediatori chimici produc copularea gârnetilor, deci au functie de „gamone". Qinogamona, care activeaza copularea gârnetului feminin, nu difera calitativ de androgamona, ambele fiind amestecuri de izomeri cis si trans ai crocetinei (Kuhn si Moewus, 1941). Stereoizomerul cis predomina in ginogamona, iar stereoizomerul trans in androgamona. Dupa proportia cisjtrans exista diverse grade de „tarie" sexuala a gârnetului in copulatie; 18/1 de exemplu este „supraforte", in timp ce 2/1 este „slab". Copularea apare la un raport procentual de 20/20. Astfel, 75/25 se comporta fata de 95/5 ca un gamet mascul.

3. SEXUALITATEA IZOGAMA SI ANIZOGAMA

Fecundarea este „izogama" atunci cind ambii gameti au o morfologie similara ; la numeroase protiste, aceasta este regula, gârnetii fiind ambii de aceeasi marime si ambii mobili. La mucorinee si alte ciuperci inferioare copuleaza elemente analoge din taluri deosebite, polarizate opus (heterotalie). Nu se poate vorbi aici decit de polarizare diferita, pe care sa o notam cu simboluri algebrice (+ si —) sau cu litere.

in cursul filogenezei asistam la o diferentiere morfo-functionala a gârnetilor, care devin inegali (anizogamie), pina la disproportia mereu citata, dintre un ou de pasare, cintarind zeci de grame, si un spermatozoid microscopic si diferit de mobil, unul din gameti miscindu-se spre celalalt. Pe aceasta linie, diferentierea sexuala ajunge la oogamie: un gamet voluminos, bogat in rezerve, imobil, care este ovulul, si altul mobil, mic, cu citoplasma redusa la minimum, care este spermatozoidul. In cazul acesta putem vorbi de elemente „feminine" si „masculine".

4. SENSUL BIOLOGIC PROPRIU AL NOTIUNILOR „MASCULIN"

SI „FEMININ"

Geddes si Thomson (1880) au cautat sa exprime in termeni generali diferentele sexuale care separa • femela (inclusiv elementele germinative), de mascul. Dupa acesti autori, urmati de numerosi altii, la femela fenomenul preponderent este anabolic sau de constructie a materiei organice, cu acumulare de energie; la mascul, fenomenul dominant este cata-bolic sau de dezagregare, energia eliberata maniiestindu-se printr-o mobilitate mai mare. Se mai spune ca masculul e „cinetic", femela fiind „trofica", masculul progresiv, iar femela conservatoare, ca la mascul domina functiile animale, iar la femela, cele vegetative.

Faptul ca diferentierea in elemente mascule si femele este o achizitie filogenetica nu a parut limpede tuturor biologilor. Pentru unii autori, dimpotriva, opozitia intre masculin si feminin corespunde unei diferente

GAMA

gameti au o morfo-regula, gârnetii fiind jrinee si alte ciuperci deosebite, polarizate polarizare diferita, ) sau cu litere. morfo-functionala a disproportia mereu rame, si un sperma-imeti miscindu-se spre ge la oogamie: un )vulul, si altul mobil, spermatozoidul. in „masculine".

„MASCULIN"

in termeni gene-elementele germi-rosi altii, la femela ,ie a materiei orga-dominant este cata–se printr-o mobi-:tic", femela fiind re, ca la mascul ve.

emele este o achizitie Pentru unii autori, unde unei diferente

fiziologice intre partile oricarei celule (centrozomul si asterul „misca" prin citoplasma cromozomii „pasivi"), deosebindu-se o kinetoplasma si

0 trofoplasma (Dobell, 1909). Polarizarea sexuala ar tine de un dezechilibru intre ele. Enriques (1908) remarca totusi ca la unii infuzori dimor-fismul gârnetilor poate fi o consecinta a acuplarii, si nu cauza acesteia ; la speciile asimetrice de exemplu, modificarea indivizilor, pentru a-si aduce suprafetele bucale in contact, este conditia necesara a schimbului de pronuclei.

In unele cazuri de fecundatie izogama, unde vorbim deci de elemente + si •— (notate arbitrar), omologarea unui anumit tip de polarizare cu tipul masculin sau feminin este posibila pe mai multe cai. Uneori continutul unei celule e „inglobat" in cealalta; celula care primeste este functional o femela. Alteori, problema se rezolva analizind conjugarea gârnetilor cu gameti ai unor specii apropiate, anizogame.

S-a sustinut (Joyet-Lavergne, 1926) ca la baza polarizarii sta o diferenta metabolica care se traduce citochimic in caracterele protoplasmei. Valoarea potentialului intracelular de oxidoreducere (rih) reprezinta un caracter de sexualizare citoplas-matica; in aceeasi specie, celulele polarizate in sens femei au un rHs mai mic decit cel al celulelor polarizate in sens mascul, deci o putere reductoare mai mare. Acest potential se determina cercetind decolorarea colorantilor vitali sau recolorarea lguco-derivatilor. Valoarea diferita a acestui potential aduce o inegalitate in repartitia rezervelor lipoidice: celulele polarizate in sens femei dobindesc rezerve care reduc acidul osmic (Joyet-Lavergne, 1927). Aceste cercetari au ridicat obiectii numeroase din partea citologilor care au negat valoarea metodelor utilizate.

O incercare de a masura direct consumul de oxigen la tipurile diferite de con-juganti ale paramecilor (Boell si Woodruff, 1940) a aratat ca exista o diferenta intre indivizii care se acupleaza, dar ca aceasta diferenta e mica: 0,25 X 10-3 mm3 pe ora fata de 0,28 X 10~3mm3 pe ora (diferente valabile statistic). Remarcam totusi ca obiectul-test utilizat nu a fost cel mai adecvat, paramecii fiind specii hermafrodite.

• Retinem ca termenii mascul si femela nu acopera notiuni de biologie generala, ci perfectionari proprii unor fiinte extrem de numeroase (Mares-quelle, 1937). Pe de alta parte, afinitatile dintre organismele vii sau elementele anatomice, ca si dualismele morfologice si functionale inauntrul aceleiasi specii pot avea semnificatii biologice multiple : ele sint sexuale sau nu, dupa cum usureaza procesul de copulare plasmatica si nucleara a gârnetilor.

Se ridica problema masurii in care dualismele morfo-functionale ale speciilor cu sexe separate corespund polarizarii fundamentale prezentate de gameti. Se spune de obicei ca animalul mascul este mai dinamic, mai puternic, mai agresiv, mai adaptat pentru viata de relatie si lupta pentru existenta ; aceasta regula are suiiente exceptii, nu numai printre animalele neevoluate, dar si printre vertebrate. In cazuri extreme, masculul poate fi redus la o faptura degenerata, cu structura interna simplificata, cu o talie neinsemnata, traind parazit in organismul femelei pe care o fecundeaza (viermele marin Bonellia, nematodul Trichosomoides. unele rotifere, unii pesti abisali). La unele arahnide, masculul este de

1 500 de ori mai mic decit femela (Berland).

Dupa J. Rostand, numai la animalele superioare femela e ceva mai mica decit barbatul, oriunde intilnim mari deviatii dimensionale, ele fiind in avantajul sexului feminin (ceea ce se explica prin incompatibilitatea atrofiei structurale cu elaborarea rezervelor nutritive). „Agresivitatea’!* femelei este adesea cea care transforma acuplarea, la unele specii, intr-un traumatism mortal pentru mascul (vezi mai departe).

La unele pasari (anumite palmipede), femela e cea care „cauta" barbatul; la altele, masculul este cel care cloceste ouale si are grija de pui.

S-a atras de asemenea atentia asupra faptului ca in societatea umana diviziunea muncii intre barbat si femeie, educatia, morala — elemente

Tabelul I

Elementele definitoare ale sexualitatii

Fundamentale Secundare Particulare

polarizare sexuala elemente: masculine feminine sexualitate relativa sexualitate multipolara cvadrisexualitate

fecundare (amfimixie) : ca-riogamie + plasmogamie anizogamie oogamie autogamie

conjugare, la infuzori

gonade gametangie, la ciuperci, dubla fecundare, la an-giosperme

– gonocorism dimorfism sexual polimorfism sexual

de cultura si civilizatie — sint responsabile de o serie intreaga de caractere distinctive, fiziologice si psihologice, dintre care numai citeva pot ii legate de functia biologica specifica sexelor. Pozitia femeii in societate este insa variabila dupa regiune, popor si epoca istorica, ceea ce impune rezerve in afirmarea unor trasaturi temperamentale si caracterologice specific masculine si feminine, etern umane (Mead, 1936). Generalizari nejustificate au stat si la baza speculatiilor metafizice si religioase, privind „principiile" sau „entitatile" masculine si feminine din univers (Schelski, 1955).

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: